Un PSD şi două guvernări

Premierul Boc vorbeşte în general bine. E cursiv, chiar dacă are "talentul" avocăţesc de a ajunge, din cîteva salturi meşteşugite, la aceeaşi temă, cea dorită de el. Şi discursul de luni din Parlament a fost articulat. Problema a fost însă una de mesaj. Boc a insistat pe ce n-a făcut guvernarea Tăriceanu. A lăsat ironia şi dorinţa de a da cu orice preţ replica să-i mîne discursul înspre luatul la mişto al cabinetului precedent. După care s-a lansat în expunerea unei serii de aşa-zise măsuri anti-criză, printre care construcţia de autostrăzi, menţinerea cotei unice de impozitare sau absorbţia de fonduri europene. Un discurs în linii mari ratat, nu pentru că al opoziţiei liberale ar fi fost mai bun sau pentru că Boc s-a bîlbîit ori n-a stăpînit cifrele.

Problema de mesaj a lui Boc vine de la partenerii de guvernare. Mai mult, din interiorul guvernului pe care, teoretic, îl conduce. Şi mai exact, de la mîna sa dreaptă pe bază de algoritm, vice-premierul Nica. Prefaţînd discursul şefului său în Parlament, Dan Nica anunţa ferm, ieri dimineaţă, că planul anti-criză ce urma să fie prezentat de Boc conţine "patru sau cinci măsuri principale (...) cu un caracter de noutate pe care îl introduc în economie, cum ar fi reducerea taxelor fiscale şi parafiscale, prefinanţări în economie care să vină în sprijinul firmelor, scutirea de impozit pe profitul reinvestit". Scurt, la obiect, în întîmpinarea unor aşteptări ale mediului de afaceri, publicului, presei. Boc i-a lăsat însă pe toţi cu buza umflată, rezumîndu-se la discursul politicianist, eminamente critic la adresa adversarilor politici.

Jumătatea pesedistă a guvernării are o abordare de PR mai bună. Nica a simţit mai bine ce se aşteaptă de la conceptul de plan anti-criză şi a livrat mesajul. Că partidul lui ar fi fost sau nu capabil să livreze şi planul propriu-zis, e altă discuţie. Boc a fost pus în offside. PSD a marcat un punct la imagine - imaginea de partid care ştie ce trebuie discutat.

Marţi seară, liderii PSD s-au întîlnit cu sindicatele, în vreme ce Boc şi Băsescu se întîlneau cu FMI. Mutarea a născut o întrebare firească: de ce întîlneşte un partid din coaliţie cu partenerii sociali, în locul guvernului în ansamblu ? Partidul aceluiaşi Nica îşi confecţionează nu doar imagine, ci şi o umbrelă pentru vreme rea: a anunţat încă de la început că nu-i prea place ideea unui împrumut care să anuleze măsurile de protecţie socială - şi are grijă să le spună asta direct şi sindicaliştilor. N-o să iasă alături de ei la protestele de stradă, dar mulţi probabil că îi vor vedea, cu ochii minţii, pe Nica şi Geoană mărşăluind alături de ei.

Pentru PSD e probabil doar un exerciţiu. Îşi face mîna la "zgîlţîit barca". Reuşeşte s-o facă folosindu-se de teme serioase - împrumutul FMI, protecţia socială, măsurile anti-criză. Ceea ce se poate dovedi un capital de încredere util atunci cînd va avea şi motive ceva mai meschine şi mai obscure să facă zile fripte partenerilor de coaliţie.