Profesorii, revendicările şi interesul

Isterie generală, declaraţii inflamate despre sumele (mai mici ca anul trecut) plătite profesorilor care se ocupă de bacalaureat. Şi totuşi... Din 10-12 lideri de sindicat din învatamintul preuniversitar pe care am incercat sa-i aduc la emisiunea de la Realitatea FM, doi se duceau la Realitatea TV. Iar restul... ei bine, restul erau plecaţi sau erau pe cale să plece din Bucureşti. "E vineri, nu ?!"

Revendicările ca revendicările, nemulţumirile ca nemulţumirile, dar cînd e vorba de timp liber, se cere niţică odihnă... Dăm din gură, dar pînă în week-end. Pe urmă, dacă se poate, comentaţi voi, jurnaliştii, că noi v-am lăsat temele fixate...

And here is the rest of it. mai mult

Tunurile pe ministru

Invitatul meu de azi în "Casa Presei" de la Realitatea FM, Theodor Stolojan, despre indignarea ministrului culturii faţă de numirile de directori impuse de Vanghelie:
"Poate să plîngă cît doreşte dl. Paleologu, a acceptat să fie ministru într-un guvern cu un mecanism politic de luare a deciziilor... Cînd crede că nu mai poate şi conştiinţa lui îi spune că nu e în regulă, poate face pasul înapoi şi sînt sigur că în PD-L sînt foarte mulţi care doresc să devină ministru al culturii".

Cum ar fi Raluca Turcan... de exemplu ?... Just thinking...

Lăsînd asta la o parte, cu numai o zi înainte un alt coleg de partid al d-lui Paleologu, Cristian Boureanu, se declara plictisit de lamentările ministrului şi îi recomanda să-şi încordeze muşchii şi să fie el cel care îi ţine sub papuc pe numiţii PSD-ului, şi nu invers.

Dincolo de fermitatea cu care e trimis la plimbare de colegi, constat că pentru dl. Paleologu abia acum a sosit momentul să înghită faimoasele broaşte rîioase. Poftă bună !

mai mult

Macovei se-ntoarce

Abia a reapărut în spaţiul public, în calitate de candidat PD-L la europarlamentare, şi deja şi-a (re)pus jumătate din clasa politică în cap. A declarat în interviul din "Evenimentul Zilei" că e normal ca, atunci cînd dai bani (e vorba de fondurile UE), să te asiguri că sînt folosiţi corect şi că nu încap pe mîinile cui nu trebuie.

Geoană sare în sus de doi metri şi spune că astea-s declaraţii anti-româneşti. Abordarea nu e lipsită de interes: sînt convins că o mare parte din electorat, inclusiv al PD-L, ar prefera să nu facem tapaj legat de încetineala reformelor noastre, din indiferent ce domeniu, pe foamea asta de bani. Cu alte cuvinte, om avea noi problemele noastre, dar dacă e ca asta să ne coste bani, cînd avem atîta nevoie de ei, mai bine facem ciocul mic şi ne vedem întîi cu fondurile... Inutil să explici, cînd lumea e cu nervii întinşi la maximum, că UE nu e copil mic şi că deciziile nu se iau (numai) după ce răzbate dinspre Bucureşti în materie de declaraţii pe tema reformelor. Potenţialul exploziv al temei a fost sesizat inclusiv de PD-L, care a răspuns pe nenumărate voci (Buda, Anastase, Stolojan etc.) atacurilor lui Geoană, ca să nu mai punem la socoteală reacţiile meticuloase şi repetate ale Administraţiei Prezidenţiale şi ale lui Băsescu personal.

În condiţii normale, Geoană merita o simplă smetie, ca atîtea altele, şi cu asta basta. Insistenţa taberei adverse mă duce cu gîndul la o grabă panicată în a demonta acuzaţiile PSD de teamă ca ele să nu înceapă să roadă încet şi sigur inclusiv din capitalul de încredere al PD-L. Nu puţini vor fi cei care vor gîndi: "uite-o şi pe Macovei, abia a revenit în spaţiul public românesc şi reia aceleaşi teme - lupta
anti-corupţie, sancţiunile UE şi deficienţele din justiţie...". Intenţiile pot fi onorabile, efectele par însă periculoase.

În discuţia pe care am avut-o azi la "Casa Presei", de la Realitatea FM, Monica Macovei spune că a discutat cu colegii de la PD-L despre posibilele sancţiuni ale UE, dar nu crede ca asta să aibă vreo legătură cu mesajul pe care Băsescu intenţiona să-l trimită Parlamentului, în legătură cu întîrzierile codurilor. Şi totuşi, coincidenţa dintre reactivarea discuţiilor despre sancţiuni şi revenirea d-nei Macovei în ţară pentru campania electorală e o temă bună de folosit în atacurile PSD la adresa competitorilor. Jucată bine, poate stîrni ceva antipatie, pe fondul spaimei că rămînem fără bani din cauza asta. De aceea, tare mi-e că n-o vom auzi pe Monica Macovei discutînd în următoarea perioadă decît despre comisiile Parlamentului European, familii politice şi procesul de co-decizie... Potenţialul de a stîrni un nou război în coaliţie a fost testat cu succes - dar totul va rămîne probabil la nivel de exerciţiu...
mai mult

Doi şi'un sfert. Unde sfertul e Boc.

Este inadmisibil ca de la înălţimea (funcţiei, să fie clar!) ta de premier să răspunzi la întrebarea despre cazul DGIPI aşa: "Nu mă ocup de treburile de la DGIPI, sau cum s-o fi numind... este treaba celor care îşi fac datoria în numele statului, instituţiile statului trebuie să-şi facă datoria indiferent despre cine-ar fi vorba; nu fac niciun fel de declaraţii pe această temă, pentru că nu ştiu despre ce este vorba".

Doi este cifra care desemnează gafele lui Boc reunite într-o singură frază ! Ministerul de interne este, evident, parte din guvern. Instituţia aia a statului în fruntea căreia se află - e drept, nu din vina lui - Emil Boc. Chiar să fi uitat numele unei direcţii atît de importante dintr-un minister atît de important, scandalul nesfîrşit din jurul ei te obliga oricum la ceva ţinere de minte ! Iar să nu ştii ce se întîmplă în ministerul foarte important din guvernul tău, condus de altfel de vice-premier, mîna ta dreaptă, este şi mai grav decît să nu-ţi aminteşti numele direcţiei cu pricina. Iar ideea că problema e în curtea PSD-ului, pentru că e ministerul lor, iar eu n-am şi nu vreau să am nimic de-a face cu subiectul, e sfertul care mai lipsea din tabloul unei crize în raport cu care Boc dovedeşte din nou că e... mic.

mai mult

Un bulgăre numai bun de rostogolit...

O idee interesantă începe să prindă contur: ce-ar fi ca alegerile prezidenţiale să fie devansate şi ţinute simultan cu cele europarlamentare, în vară ? (invers nu se poate, din motive de cerinţe ale Parlamentului European). Ideea e detaliată aici şi pare să se suţină.

Cui prodest ? Lui Traian Băsescu, s-ar putea argumenta la prima vedere. El ar avea interesul să nu i se erodeze cota de popularitate direct proporţional cu amploarea pe care o va lua criza economică, însoţită de nepopularele măsuri ce vor fi luate. Personal, nu cred nici o clipă că percepţia publică se va schimba radical în ce-l priveşte pe Băsescu, sub imperiul crizei. Unu: criza nu va fi atît de gravă pînă atunci încît simpla asociere a guvernanţilor (în special premierul Boc) cu preşedintele să-i tragă acestuia din urmă preşul de sub picioare (de altfel, sînt convins că Băsescu are şi perspicacitatea şi metoda de a se disocia instant, la momentul oportun, de eventuala lipsă de performanţă a guvernului). Doi: Băsescu are nevoie de criză ca de un adversar cu care să se bată, pentru că - încă - nici unul din ceilalţi doi posibili oponenţi, Geoană şi Antonescu, nu îi fac faţă acum, în opinia mea.

De altfel, legat de acest subiect, cred că Antonescu poate capitaliza mai mult în candidatura sa dacă se distanţează uşor, paradoxal, chiar de PNL-ul căruia i-a devenit şef. Partidul nu pare să aibă nici o strategie coerentă de opoziţie, şi nici nu cred că vrea, aşa că poate foarte bine să trimită la bătaie persoana. Antonescu versus Băsescu, ca pe vremuri Constantinescu versus Iliescu. Pentru această mobilizare a electoratului pasiv e însă nevoie de un interval care trece oricum de momentul noiembrie al alegerilor prezidenţiale la termen.

Revenind la subiectul suprapunerii de alegeri, PD-L a dat deja semnalul deschiderii. Invitat în emisiunea pe care o fac la Realitatea FM, Radu Berceanu a sugerat că e o temă de discuţie mai întîi cu partenerii de coaliţie şi pe urmă şi cu restul spectrului politic. E însă mult prea facil să credem că numai PD-L şi şeful său informal au de profitat din această propunere care scoate capul în spaţiul public. Nu asuspectez pe nedrept clasa politică de preocupare pentru binele populaţiei, care să nu mai sufere de pe urma amînării măsurilor necesare cît timp ei, politicienii, au de tranşat chestiunea şefiei statului. Spun doar că ar mai fi şi alţii care vor să ştie cum stau şi ce pot negocia în viitor, în funcţie de rezultatul alegerilor prezindenţiale. Şi cu cît mai repede, cu atît mai bine, asta-i tot.

mai mult

Un PSD şi două guvernări

Premierul Boc vorbeşte în general bine. E cursiv, chiar dacă are "talentul" avocăţesc de a ajunge, din cîteva salturi meşteşugite, la aceeaşi temă, cea dorită de el. Şi discursul de luni din Parlament a fost articulat. Problema a fost însă una de mesaj. Boc a insistat pe ce n-a făcut guvernarea Tăriceanu. A lăsat ironia şi dorinţa de a da cu orice preţ replica să-i mîne discursul înspre luatul la mişto al cabinetului precedent. După care s-a lansat în expunerea unei serii de aşa-zise măsuri anti-criză, printre care construcţia de autostrăzi, menţinerea cotei unice de impozitare sau absorbţia de fonduri europene. Un discurs în linii mari ratat, nu pentru că al opoziţiei liberale ar fi fost mai bun sau pentru că Boc s-a bîlbîit ori n-a stăpînit cifrele.

Problema de mesaj a lui Boc vine de la partenerii de guvernare. Mai mult, din interiorul guvernului pe care, teoretic, îl conduce. Şi mai exact, de la mîna sa dreaptă pe bază de algoritm, vice-premierul Nica. Prefaţînd discursul şefului său în Parlament, Dan Nica anunţa ferm, ieri dimineaţă, că planul anti-criză ce urma să fie prezentat de Boc conţine "patru sau cinci măsuri principale (...) cu un caracter de noutate pe care îl introduc în economie, cum ar fi reducerea taxelor fiscale şi parafiscale, prefinanţări în economie care să vină în sprijinul firmelor, scutirea de impozit pe profitul reinvestit". Scurt, la obiect, în întîmpinarea unor aşteptări ale mediului de afaceri, publicului, presei. Boc i-a lăsat însă pe toţi cu buza umflată, rezumîndu-se la discursul politicianist, eminamente critic la adresa adversarilor politici.

Jumătatea pesedistă a guvernării are o abordare de PR mai bună. Nica a simţit mai bine ce se aşteaptă de la conceptul de plan anti-criză şi a livrat mesajul. Că partidul lui ar fi fost sau nu capabil să livreze şi planul propriu-zis, e altă discuţie. Boc a fost pus în offside. PSD a marcat un punct la imagine - imaginea de partid care ştie ce trebuie discutat.

Marţi seară, liderii PSD s-au întîlnit cu sindicatele, în vreme ce Boc şi Băsescu se întîlneau cu FMI. Mutarea a născut o întrebare firească: de ce întîlneşte un partid din coaliţie cu partenerii sociali, în locul guvernului în ansamblu ? Partidul aceluiaşi Nica îşi confecţionează nu doar imagine, ci şi o umbrelă pentru vreme rea: a anunţat încă de la început că nu-i prea place ideea unui împrumut care să anuleze măsurile de protecţie socială - şi are grijă să le spună asta direct şi sindicaliştilor. N-o să iasă alături de ei la protestele de stradă, dar mulţi probabil că îi vor vedea, cu ochii minţii, pe Nica şi Geoană mărşăluind alături de ei.

Pentru PSD e probabil doar un exerciţiu. Îşi face mîna la "zgîlţîit barca". Reuşeşte s-o facă folosindu-se de teme serioase - împrumutul FMI, protecţia socială, măsurile anti-criză. Ceea ce se poate dovedi un capital de încredere util atunci cînd va avea şi motive ceva mai meschine şi mai obscure să facă zile fripte partenerilor de coaliţie.

mai mult

La vînătoare de vedete

Sînt informaţi, articulaţi şi dezinvolţi. Nu emană aproape deloc acel provincialism caragialesc de care suferă, încă, atît de mulţi dintre colegii lor, aflaţi poate chiar şi la al cincilea mandat. Sînt uninominalii de serviciu, prima promoţie şi emblema unui nou sistem de vot care a produs şi multe anomalii, dar şi nişte corecţii necesare.

Depind de presă pentru a-şi face un (re)nume. Iar presa depinde de ei în demersul de primenire a vocilor chemate să discute despre subiectele zilei. Chiar şi liderii lor, cei mai abili dintre ei, ştiu că depind de imaginea lor pentru propria supravieţuire politică. Nu ştiu cu ce ordine au plecat de acasă şi dacă le încalcă pe traseu, dar vorbesc aproape despre orice, prompt şi, în general, la obiect. Cel mai adesea au părerile lor, asta neînsemnînd neapărat că intră în contradicţie cu şefii sau colegii mai experimentaţi. O schimbare - mică, ce-i drept - de aer, de ton, de discurs.

Dacă ar fi să le caracterizez disponibilitatea, aş face-o prin cuvintele unuia dintre ei, după cîteva secunde de reflecţie: "Da, sunaţi-mă, ştiu ce să spun". De multe ori, asta poate însemna inclusiv "las' că pun o placă bună la orice", dar semnifică, tot mai des, şi "mi-am făcut tema, sînt gata să scot capul în lume şi să vorbesc în cunoştinţă de cauză".

A nu se înţelege că n-avem loc de ei, sînt, dimpotrivă, destul de puţini. Dar deja apar tot mai des la TV, la radio sau în paginile ziarelor. Li se va acorda atenţie şi pentru că vin, pentru prima oară, din colegii bine trasate, dar şi pentru că ne-am plîns pînă acum că ducem lipsă de nume noi. Dacă vor reuşi să facă realmente diferenţa, să aducă plusvaloarea necesară, depinde însă numai de ei.

mai mult

Despre complicităţi şi coincidenţe

Cum era de aşteptat, cîţiva militari din unitatea de la Ciorogîrla au fost arestaţi pentru că au participat la deja celebrul furt de armament. Nu cred că mai are cineva vreun dubiu că ceea ce se petrecea acolo era cu ştiinţa sau sub oblăduirea cadrelor militare, de rang mai mare sau mai mic.

Toate lucrurile aparent incredibile - că militarii nu şi-au făcut rondul cum trebuia, că nimeni nu a numărat zile în şir piesele de armament, că nimeni nu a observat sigiliul rupt şi aşa mai departe - se petreceau de fapt într-o complicitate desăvîrşită. Aşa se explică şi bîlbîielile şi neconcordanţele din declaraţiile de după: cei implicaţi au rămas pur şi simplu cu gura căscată că cineva i-a dat în gît. N-au fost în stare nici măcar să-şi acopere urmele, pentru că nu se aşteptau ca cineva să livreze presei povestea. Pentru că informaţia a fost scursă de cineva, împachetată şi cu fundiţă. Astfel de operaţiuni, desfăşurate sub aprigul consemn militar care funcţionează la fel de bine ca totdeauna, nu ar fi transpirat nici
într-o mie de ani dacă cineva n-ar fi hotărît că e momentul să le livreze pe tavă publicului.

După asasinatul de la casa de schimb din Braşov, Sergei Gorbunov este arestat a doua zi, pe baza unui portret robot care-i semăna atît de bine de parcă era o poză. Ocazie cu care am aflat tot şirul de nereguli care au stat la baza eliberării lui din penitenciar pentru celebrul glaucom, cît de în doru' lelii a fost raportată dispariţia lui şi cum nu l-a căutat nimeni vreme de cîteva luni. Pentru ca, surpriză, odată cu tragedia de la Braşov, să fie reperat în mai puţin de 24 de ore. După modelul Ciorogîrla, povestea corupţilor şi incompetenţilor din procuratură, judecătorie, poliţie, s-a arătat dintr-o dată în toată lumina, cu toate iţele şi braţele ei de caracatiţă. Tot aşa, pentru că cineva a hotărît că e momentul să îndrepte un deget către altcineva.

Pentru presă, pentru public, prea puţin contează cine şi de ce rupe tăcerea, dacă asta expune murdăria de sub covor, de care ar trebui să fim conştienţi cu toţii. Şi e bine că e aşa, dar parcă uneori aş vrea să ştiu de ce trebuie să aflu anumite lucruri doar în anumite momente. Cea mai celebră sursă a tuturor timpurilor, Deep Throat,
s-a dovedit a fi un director adjunct al FBI care, supărat că n-a fost promovat şi deranjat că preşedintele încerca să-şi impună oamenii în funcţii peste garda veche, a susurat gutural tot ce era de susurat în urechea la fel de celebrilor Bob Woodward si Carl Bernstein. Cei doi şi ziarul lor au intrat în manualele de jurnalism, iar Nixon a ieşit de pe scena politică acoperit de ruşine. Secretul sursei a fost păstrat mai bine de 30 de ani. Publicul avea, fără îndoială, dreptul să ştie cu ce matrapazlîcuri se ocupau preşedintele SUA şi oamenii lui. Dar poate că avea dreptul să ştie şi că informaţiile au fost livrate presei nu din eroism sau remuşcare, ci din frustrare, din interes şi din răzbunare şi că, dacă lucrurile s-ar fi aranjat altfel în interiorul FBI, n-ar fi aflat niciodată nimic. Că uneori cei care rup tăcerea o fac din motive la fel de meschine sau ticăloase ca şi cei despre care toarnă. Şi motivele pentru care cineva decide să dea în gît pe altcineva sînt o ştire în sine.

Deocamdată, în cazul Ciorogîrla au fost arestaţi cîţiva caporali şi sergenţi. Carnea de tun. Dacă se va ajunge şi la capii operaţiunii sau a fost doar un avertisment pentru marii orchestratori ai acesteia, rămîne de văzut.

mai mult

Proiect nou la Realitatea FM

De luni, 2 februarie, cine are chef să mă şi asculte din nou, nu doar să mă citească, o poate face la Realitatea FM, de luni pînă vineri, de la ora 16.

"Casa Presei" va fi un talk-show care se concentrează pe subiectul zilei şi singura emisiune cu invitaţi în studio: politicieni, sindicalişti, membri ai societăţii civile, jurnalişti – pe scurt, toate personajele grele ale zilei care au un cuvînt de spus. Formatul este acelaşi cu al "Turnului de control" pe care l-am făcut ani buni la Radio Total şi, tot ca şi vechea emisiune la vremea ei, este singura de acest gen de la un radio privat.

Am acceptat fără să stau prea mult pe gînduri invitaţia lui Robert Turcescu - care conduce postul - din cîteva motive simple:

• Mă asociez oricărui proiect radiofonic de conţinut şi tuturor celor care mai cred că în FM se poate face şi altceva decît prezentare de piese muzicale, farse la telefon sau revista presei de scandal;
• Susţin ideea unui radio de ştiri şi a unui program de dezbatere a subiectelor zilei destinat mai ales celor în mişcare sau la serviciu, care depind de această sursă de informare;
• Dincolo de management, consultanţă sau orice altceva rămîn în primul rînd jurnalist (iar formula de colaborare de la Realitatea FM îmi lasă destul timp şi pentru restul proiectelor media);
• Nu în ultimul rînd, contactul zilnic cu newsmakerii îmi asigură o bază de documentare şi mai bună pentru articolele de opinie de pe blog.

Principalele oraşe în care se aude Realitatea sînt Bucureşti – 90.2 FM, Cluj – 92.8 FM, Sibiu – 90.4 FM, Mangalia – 98.9 FM, Sulina – 107 FM.

Vă aştept în "Casa Presei", zilnic de la 16 la 17, la Realitatea FM.

mai mult

Shorter is better

Doar în anumite situaţii, fireşte... cum ar fi cea de faţă: cui i se pare prea complicată introducerea întregii formule impuse de Blogger - http://tudormusat.blogspot.com - îi recomand varianta mai comodă, bazată pe simpla redirecţionare, a tastării www.tudormusat.ro în browser. Ajungeţi tot aici. Pînă la mutarea completă pe domeniul personal. Frecventaţi cu încredere !

mai mult