Analiză finală

Cum pînă la alegeri mai sînt vreo 48 de ore şi oricum campania se termină, prea puţine lucruri se mai pot petrece care să-mi schimbe imaginea despre localele în Bucureşti. Tabloul meu arată aşa:

1. Campania – mai plată, dar şi mai aplicată, departe de scandalurile cu dosare ale Securităţii sau "eşti credincios/necredincios" din alte vremuri. E firesc, am mai spus-o, cît timp probleme ca traficul sau construcţiile anapoda abia se întrezăreau atunci, în vreme ce acum îl forţează pe orice candidat la o reacţie pe unul din aceste subiecte. (Nu-i înţeleg însă pe cei care se plîng de anostul campaniei, cîtă vreme am căzut de acord că ne presează rău de tot nişte probleme care trebuie discutate; probabil că îşi doreau "circ" şi "caterincă"... deduc că facem ca de obicei – toată lumea dezaprobă emisiunile cu trădări în dragoste şi ştirile de la ora 5, dar audienţele lor sparg tavanul!).

În ce priveşte prezenţa candidaţilor pe teren, se remarcă de la distanţă prestaţia unor candidaţi de talie mică, dar care cu siguranţă vor cîştiga ceva notorietate pentru ei şi pentru partid – de notat îndeosebi PNG-CD, ai cărui reprezentanţi vor ajunge probabil mult mai credibili ca "garantul lor" Becali. În unele sectoare au prins încă la public tricourile, pixurile sau chiar găleţile, dar s-au remarcat şi unele inovaţii în materie, cum ar fi prestarea unor servicii utile – echipele aceluiaşi PNG au avut ideea de a pune gratis la dispoziţia cetăţenilor microbuze care dublau parcul RATB de pe rute foarte aglomerate.

N-am digerat atîtea bloguri la viaţa mea încît să mă pot pronunţa asupra atractivităţii instrumentelor online de campanie, dar am sigur o notă bună de dat site-ului lui Guşă şi turului său documentar, filmat prin Bucureşti – mi se pare că aduce o notă de pragmatism şi prospeţime, şi judec aici modalitatea de campanie, nu neapărat actorul politic.

2. Candidaţii

La Primăria Generală, mă tem că ne alegem cu Oprescu. Zic mă tem pentru că îmi pare subţire şi teatral şi pentru că doza mea de conservatorism îmi spune că Bucureştiul n-ar trebui predat stîngii. Pe de altă parte, cred că experimentul Videanu ne-a lecuit de vot politic, în plus problemele complexe ale Bucureştiului de azi au legătură mai mult cu managementul şi mai puţin cu culoarea politică. Dacă Oprescu a reuşit să convingă, jucînd rolul personajului competent, ambiţios şi mai ales gata s-o rupă cu partidul pentru ţelul lui (mă rog, pentru cine înghite povestea fără să-i adauge vreo nuanţă), atunci nu te poţi pune cu voinţa electoratului. Mai mult ca sigur turul 2 va fi jucat alături de Blaga, pe care partidul şi influenţa prezidenţială o să-l servească cu o doză dublă de materie primă imediat după 1 iunie.

În ciuda controverselor care-l înconjoară, Orban mi-a oferit imaginea unui candidat pe care-l interesează postul, care are ambiţia de a arăta că e mai bun decît pînă acum dacă obţine cîrma oraşului. Iar Cristi Diaconescu nu ştiu dacă şi-a făcut vreo iluzie, mai ales pe fondul candidaturii lui Oprescu, provenit din acelaşi partid, dar în orice caz e o notă bună pentru PSD că a înscris în cursă un social-democrat de factură modernă, cu o prezenţă care i-ar putea convinge şi pe duşmanii înrăiţi ai social-democraţilor.

De interes mi s-a părut şi prestaţia candidaţilor tineri, în special Guşă. Pe fondul dorinţei de a vedea o altă abordare a unor probleme de tip nou în Bucureşti ("nou" faţă de acum 12 sau 8 ani, mă rog..), ochii tot mai multor adulţi tineri, activi, informaţi se îndreaptă spre personaje din aceaşi generaţie, de la care aşteaptă soluţii moderne şi ceva mai scutite de clişee politicianiste.

Trecînd la sectorul 1, Chiliman (PNL) se va lupta cu Murgeanu (PD-L) în turul 2. Primul are notorietatea primarului încă în funcţie şi ceva simpatie de la vîrstnicii sectorului, care văd în el un "domn" capabil să redea Bucureştiului un pic din farmecul de altădată. Murgeanu stă la fel de bine pentru că se ştie că a dus greul şi sub Băsescu şi (mai ales!) sub Videanu, că e versat, la curent, înfipt, trecut prin toate cele ale primăriei mari. Foarte greu de făcut un pronostic pentru turul 2.

La sectorul 2 (aici insist un pic, pentru că locuiesc în el): PSD-istul Onţanu va ieşi din prima, inclusiv din lipsă de contracandidaţi. Nu e numai asta: obsesia lui pentru parcuri i-a adus stima majorităţii pensionarilor, e prieten cu ţiganii florari şi, implicit, cu toată sfera de influenţă a acestora (cîrciumi, pieţe, dughene de tot felul). Are beneficiul prezenţei în funcţie şi al unui stil abil de face tot soiul de mărunţişuri în ajun de campanie cu aerul că s-a zbătut din greu să le realizeze – vezi proaspăta asfaltare a unor străzi pe care se află secţii de votare. Revenind la restul concurenţilor, nici unul din tinerii care s-au înscris împotriva lui nu inspiră suficientă credibilitate – nici măcar liberalul Dragoş Dincă, preşedintele Institutului de Administraţie, care îşi face de vreun an campanie mascată prin tot soiul de pliante în care îşi afirmă expertiza în ale managementului urban. Cum spuneam însă mai sus, e de presupus că şi el, şi alţii, vor căpăta ceva capital de notorietate care să le servească ulterior în cariera politică.

La 3, Negoiţă (PD-L) din primul tur – motivele sînt deja cunoscute şi pentru cititorii din provincie.

La 4, Piedone (PC) are şanse mari să iasă din prima - acolo contează mult imaginea, placa cu protecţia consumatorului şi bonomia.

La 5, Vanghelie (PSD) are de luptat cu Sebastian Bodu (PD-L), care, deşi recent intrat în morişca alegerilor, are cîteva atu-uri: şi, nu neapărat de neglijat, atitudinea (factor pe care s-a mizat şi la Blaga).

Iar la 6, PD-L-istul Poteraş cred că se va bate cu Darabont, care a fost primarul PSD pînă în 2004, al doilea mizînd pe acuzaţiile de şpăgar aduse actualului edil inclusiv de către oameni credibili din sfera afacerilor serioase. În plus, lumea are tendinţa să aibă mici nostalgii după răul ceva mai îndepărtat de momentul vorbirii...


3. Consilierii – despre ei s-a discutat extrem de puţin, inclusiv din vina candidaţilor care nu au subliniat importanţa echipei lor de partid – probabil din dorinţa de a nu disipa atenţia şi de a sublinia valenţele persoanei, şi nu ale formaţiunii din care face parte. Sfatul meu: aruncaţi un ochi pe listele partidului favorit, să nu regretaţi mai tîrziu, că nu se ştie peste cine daţi şi în ce cantităţi...

Asta, desigur, dacă v-aţi decis să mergeţi la vot. Întrebarea-cheie pe care şi-o pun cei mai mulţi şi care va defini, de fapt, aceste alegeri. mai mult

(Para)meciul serii

N-am înţeles care e contribuţia lui Lazarov la formatul emisiunii de pe Realitatea. Ringul cu corzi de neon colorat ? Papioanele prezentatorilor ? Galeriile isteroide care întrerup ideile candidaţilor? Sau poate momentele cu cîntăreţi sau actori, la care s-a renunţat după prima seară ? (btw, monologul rostit de Piersic a fost ceva inimaginabil de plat şi nesărat, l-aş da în judecată pe cel care l-a scris pentru atac la nervii telespectatorilor, la o oră de vîrf!). Pînă la urmă, în ciuda formatului pompos, tot de lupul-moralist-privind-peste-ochelari-Tatulici şi de moderatorul-de-la-orice-oră-din-zi-Prelipceanu avem parte...

Dincolo de toate astea, merită decupat, cu valoare de exemplu, episodul confruntării celor doi candidaţi, PD-L, respectiv PSD, la preşedinţia CJ Călăraşi. În felul lor pe alocuri comic şi caragialesc, oamenii ne-au oferit o mostră de subiect care preocupă electoratul din astfel de zone: au discutat aproape jumătate de oră, în fel şi chip, despre o conductă de gaze. S-au agitat, s-au contrazis, şi-au apărat cu patimă proiectele. Etichetabili ca baroni sau nu, ahtiaţi poate să-şi tragă o parte din uriaşele fonduri structurale care stau să vină, cei doi călărăşeni au reuşit practic să facă din emisiune ceea ce moderatorii ei n-au fost în stare: o dezbatere pe chestiuni concrete, oricît de insignifiante ar părea bucureştenilor care - ştiam asta de multă vreme - trăiesc o viaţă paralelă cu a unor astfel de judeţe.

Dar cum să te mai miri, cînd tot ce are mai interesant de întrebat un realizator este dacă un candidat sau altul are de gînd să-şi lase nevasta, odată ajuns primar (că doar altfel înduri o oră la semafor ştiindu-l pe administratorul oraşului un familist convins, nu ?!).

Noapte bună, Realitatea !
mai mult

Factorul Videanu (sine ira et studio...)

Orice discuţie despre alegerile pentru Primăria Bucureştiului cred că trebuie să treacă pe la Videanu. Nepopular şi ineficient, mandatul lui e un punct de cotitură, un reper în funcţie de care viziunea noastră despre rezolvarea problemelor oraşului se va schimba.

Politic vorbind, prestaţia lui e un bun cal de bătaie pentru adversarii PD-L şi o povară pentru orice coleg de partid. (Singurul care ar fi
dus-o mai uşor ar fi fost, continui să cred, Liviu Negoiţă). E o povară şi pentru Videanu însuşi, în cazul unei candidaturi uninominale pentru Parlament sau alte demnităţi. Din punct de vedere managerial, este vorba de prima încercare, în mare parte eşuată, de adaptare la cerinţele unui proiect - amplu, greu - de transformare Capitalei.

De ce a fost mandatul lui Videanu atît de greu de înghiţit ? Poate şi din motivul profund omenesc că este cel mai aproape în timp. Avem tendinţa să uităm relele ceva mai îndepărtate şi să ne concentrăm pe ceea ce ne toacă nervii în prezent. Apoi, pentru că problemele pe care a fost chemat să le rezolve, problemele Bucureştiului sufocat de azi, sînt mult mai complexe decît cele ale Capitalei din ’92, ’96 sau chiar 2000.

Cel mai important motiv pentru care mandatul Videanu a fost unul traumatizant este însă, după mine, dezamăgirea pe care a produs-o. Bucureştenii se aşteptau ca un primar de centru-dreapta, cu un background managerial consistent, cu recomandarea celui mai popular om al momentului, preşedintele Băsescu, cu un consiliu general de aceeaşi culoare politică să (înceapă să) rezolve altfel problemele unei Capitale în transformare. Însă Videanu a spart capul ideilor bune printr-o execuţie lamentabilă.

Da, trebuia ca bulevardele să fie nu doar asfaltate, ci şi lucrate temeinic, în adîncime, pentru schimbarea unei întregi infrastructuri: ţevi de gaze sau apă, fundaţii de drum, cabluri electrice. Dar nu prin scurmarea lor şi lăsarea în standby cu săptămînile. Nu cu echipe care să se calce pe picioare, stricînd ziua ce s-a lucrat noaptea şi invers. Nu cu Dorei care să dea cu tîrnăcopul aiurea, lasînd în beznă cartiere întregi.

Da, trebuia ca liniile zgomotoase şi şubrede de tramvai să fie schimbate. Dar nu pe parcursul unui an întreg, prin evidente trageri de timp, cum ar fi terminarea a 99% din lucrare în 3 luni şi lăsarea utilajelor pe traseu vreme de alte 9...

Da, trebuia ca zone întregi să fie reconfigurate urbanistic, de la starea drumurilor pînă la gurile de metrou sau parcursul tramvaielor. Dar nu simultan cu închiderea, în aceleaşi scopuri, a zonelor adiacente, folosite ca rute alternative (cazul zonelor Colentina-Obor-Mihai Bravu-Ştefan cel Mare-Floreasca-Barbu Văcărescu, la care se lucra în paralel, este de notorietate pentru haosul produs).

Videanu a început, e drept, să facă lucrurile care se cereau făcute, dar greu şi cu multe neajunsuri. Şi nu cred că merită o statuie pentru că a fost primul care a dat piept cu ele, aşa cum consideră puţinii lui apărători. N-a făcut decît să recupereze din timpul pierdut de predecesorii săi şi să ia notă că problemele oraşului s-au schimbat mult, generînd o presiune de neimaginat în urmă cu 10 ani. Băsescu a avut scuza lipsei unor pîrghii: Consiliul General ostil, dispoziţii potrivnice ale administraţiei centrale conduse de PSD, sectoare rebele. Videanu a fost scutit de toate astea.

Actualul primar n-a ratat numai lucrurile pe care le-a început, ci şi pe cele care puteau fi continuate altfel. N-a oprit seria construcţiilor aberant plasate şi a defrişărilor de spaţii verzi, posibile prin autorizaţii suspecte de şpăgi monstruoase. Problemele de trafic n-au fost ameliorate, ci au atins apogeul. N-a apărut nici un plan care să facă din Bucureşti o capitală vizitabilă, la nivelul altora din UE. N-a dispărut nici aerul kitsch al unui oraş în care abundă ceasurile de intersecţie şi în care apar indicatoare rutiere pe papainoage care iau faţa statuilor de la Universitate. Autobuzele aglomerate, semafoarele mereu stricate de cîte-o ploaie, cîinii vagabonzi n-au dispărut din conversaţiile zilnice ale bucureştenilor.

Este evident că nu Adriean Videanu personal trebuia să toarne asfaltul mai repede, să mînuiască picamerul mai cu folos sau să elaboreze scheme de fluidizare a traficului. Dar faptul că nu a pretins de la oamenii săi toate aceste lucruri îl face vinovatul principal. Primăria, în numele cetăţenilor, este beneficiarul tuturor lucrărilor din Capitală şi trebuie să se asigure că acestea decurg corespunzător, cu rezultate pe măsură. Ca ales direct al bucureştenilor, primarul este cel care dă socoteală şi de aceea trebuie, la rîndul lui să ceară socoteală, din aproape în aproape. De la şefii de direcţii, aceştia de la funcţionari, aceştia de la firmele de pe teren, acestea de la inginerii lor, aceştia de la lucrătorii de pe stradă şi aşa mai departe. Lăsat la voia întîmplării de către primar, acest lanţ a funcţionat prost, nu au existat presiunile care să genereze un alt ritm şi o altă consistenţă a lucrărilor. Publicul nu este specialistul, dar atunci cînd ceva îl incomodează peste măsură, atunci cînd semnalează deficienţe şi cînd mai propune şi soluţii, merită să îi iei doleanţele în seamă, pentru că aşa faci diferenţa între a lucra pentru tine sau pentru cîştigătorii licitaţiilor şi a lucra pentru cei care te-au ales.

În fine, Videanu a dovedit că nu poate gestiona comunicarea cu publicul şi presa - lucru esenţial atunci cînd e vorba de măsuri laborioase şi nepopulare. Să-ţi explici iniţiativele prin fraze savante şi aiuritoare, adresate unui public şi-aşa cu nervii la pămînt, s-a dovedit cît se poate de contraproductiv. Să lipseşti din spaţiul public în momentele de criză şi să nu poţi justifica acest lucru îţi aduce alte bile negre. Să nu iei aminte la temele de discuţie sensibile te face uşor o ţintă, atunci cînd şi ultimul şofer de camion cu patru clase rîde de bordurile tale.

Unul din marile merite – indirecte, însă – ale lui Videanu este că ne va lecui de votul politic. (Dacă Băsescu ar fi rămas primar şi nu renunţa la funcţie pentru a fi preşedinte, probabil meritul i-ar fi revenit lui). De la foştii primari de dreapta sau centru-dreapta locuitorii Capitalei n-au avut mari aşteptări. Era însă o chestie de prestigiu post-revoluţionar să demonstrezi că Bucureştiul e anti-comunist, anti-Iliescu, anti-PDSR/PSD. Numai că, vezi mai sus, epocile s-au schimbat, iar problemele complexe, sufocante, ale Capitalei de azi reclamă eficienţă managerială, soluţii pe măsură, nu doar discursuri, manevre politice sau lamentări. Oricît am ţine cu dinţii, ca bucureşteni, de o tradiţie, oricare ar fi ea (la cea anti-stînga unele sectoare au renunţat, de altfel, de vreo două mandate încoace), sînt convins că de-acum înainte vom acorda mult mai multă atenţie programelor orientate pe soluţii şi candidaţilor despre care instinctul nostru ne spune că ar putea face nu tot, dar măcar ceva mai mult decît pînă acum. mai mult

Îţi mulţumesc, Carrefour !

Pentru că ai preluat o idee tîmpită de la concurenţă (Kaufland, de exemplu) şi ai reuşit s-o pui în practică într-un mod şi mai netot!
M-ai făcut să alerg de bezmetic prin parcarea şi galeria ta comercială, în încercarea consumatoare de timp de a debloca un banal cărucior de cumpărături. Hai să zic şi la lume ce-ai făcut:
- după ani şi ani în care cărucioarele se luau "la liber", ţi-a venit ideea să le faci disponibile numai cu fisă - ma rog, să zicem că oi fi avut tu vreun argument, cum ar fi ideea să fie returnate la locul de unde au fost luate, sau poate să nu fie furate... mă rog, dar era frumos ca, după aceşti ani, să mă anunţi şi pe mine printr-un panou, bilet, crainic cu megafon, ceva...
- nespunîndu-mi/nescriindu-mi nimic, m-ai lăsat să cred că fisa e o monedă de 5000 (vechi), ca la alţii, şi cum nu aveam nici una la mine, m-ai pus pe drumuri în căutarea unui ghişeu de schimb.. n-am găsit nici unul...
- ai angajat, trebuie să recunosc, nişte paznici de parcare mai amabili decît tine: primul întrebat mi-a zis că "se deblochează cu nişte fise, dar se obţin numai de la recepţie clienţi" (nota bene: în funcţie de unde te afli, poţi face şi 200 de metri pînă la respectivii, că în Colentina suprafaţa e generoasă...); al doilea paznic, întîlnit pe drum: "se deblochează cu nişte fise de plastic, dar nu ştiu dacă mai au, că le-au cam dat pe toate pe ziua de azi" (aha, deci te-ai gîndit şi la o raţie zilnică!), mai bine luaţi-l pe-ăsta, că îl duceam la loc" (a, deci argumentul tău cu dusul la loc oricum nu funcţionează)...
- în concluzie, ai făcut aşa: ai introdus un sistem de fise, care se pot lua numai de hăt, departe, şi în limita stocului disponibil zilnic, fise care nu sînt bani, ci jetoane de plastic, deci nu-i motivează nicicum pe dezordonaţi să-şi ducă la loc căruciorul, fise pe care, chipurile, odată primite, le ţii ("am fisa mea de Carrefour, mamă, ce tare!!") şi vii cu ea mereu la cumpărături, ca să nu mai alergi atunci după alta la ghişeu, deşi ar fi trebuit să ştii, dragă Carrefour, că asta e o grijă (mică, ce-i drept) în plus pentru client, adică exact ceea ce tu ar trebui să NU îi creezi, ci dimpotrivă...

Că veni vorba de concurenţa ta, nici ea nu duce lipsă de idei stupide: cei de la Kaufland au pretextat că se fură coşurile de mînă, aşa că le-au desfiinţat încă din primele două săptămîni de funcţionare ! Iar fisa de 5000 vechi (0,50 noi) n-a împiedicat pe nimeni să fure cărucioarele mari, de care te loveşti la tot pasul în Obor, unde adăpostesc marfa pieţarilor... Dar concurenţa e cu treaba ei, de la tine aveam pretenţii... În schimb, tu mi-ai demonstrat, dragă Carrefour, că eşti la fel de 2 lei ca şi ea. Pardon, de 0.50. Noi.
mai mult

Mi-a sunat la uşă PDL-ul

M-am uitat prin vizor şi era o fată cu tricou portocaliu, care mi-a zis că vrea "să-mi ofere o atenţie din partea PD-L". (Nu ştiu ce era, poate vreun calendar, că tot sîntem în mai). M-a frapat ceva şi am rugat-o să repete. A repetat. Pe urmă mi-am dat seama ce nu se potrivea. Subconştientul meu avea o problemă cu cuvîntul "atenţie". Mi-a declanşat o fulgerătoare asociere de idei din care ar fi reieşit că PD-L devine brusc atent la problemele mele, ceva de genul ăsta, fireşte că total deplasat...

Era clar că nu putea fi vorba decît de "o atenţie". Pentru că dacă
PD-L era atent cu mine, ca bucureştean, făcea altceva, pur şi simplu. Îmi făcea altă ofertă. Îmi propunea să-l iert pentru traumatizantul experiment Videanu. Îmi sugera că e de datoria oricărui partid să ia parte la lupta politică şi aş fi fost de acord că nu poate sta pe bară, oricîte bube-n cap ar avea. Îmi mulţumea că am înţeles deosebirea dintre proiecte concrete şi soluţii - adică a face - şi fantezii neghioabe plus afaceri şi interese - adică a te face ! Îmi arăta toate astea nu prin cuvinte sau afişe (sau poate calendare), ci propunîndu-mi singura candidatură din partea lui pe care aş fi putut s-o tratez cu respect. Liviu Negoiţă. Nu pentru că aş sta în sectorul 3 (nu stau) sau pentru că i-aş purta vreo simpatie deosebită. Ci pentru că PD-L mi-ar fi dovedit că e sensibil la pulsul Capitalei pe care vrea s-o cîştige. Pentru că ar fi arătat că e conectat la ce bucură, cît de cît, şi ce doare în oraşul ăsta. Ar fi arătat că ia în serios mulţumirile şi nemulţumirile. Ar fi demonstrat că ştie diferenţa dintre a face mult, fără să cotcodăceşti la fiecare ou produs, şi a justifica nimicul (bordurile included) printr-o mie de explicaţii savante. N-am primit însă nici atenţie, şi nici oferta asta. Am primit ceea ce era firesc doar după schemele şi jocurile din partid, am primit ceea ce era în logica unui vot politic în care merge orice.

Nu i-am deschis.
mai mult

Iarba verde de acasa (de la altii)

Credeam că e specifică Văii Prahovei şi, cel mult, rezervaţiei Pietrei Craiului, chestia asta cu panourile referitoare la apăratul pădurii şi în general al zonelor verzi. Ei bine nu: le-am întîlnit şi în Ardeal, şi în Bucovina. Variază doar aspectul, la fiorul poetic stau toate cam la fel. Le ştiţi, alea cu "Respectînd pădurea, ne respectăm pe noi înşine!", "Cine are pădure, are aur!", "ocrotiţi", "să cinstim", "să păstrăm", bla bla. Unele zac de decenii, altele sînt adăugate recent. Cu acelaşi efect: zero !

Chestia asta devine cu atît mai ironică de 1 Mai. Cînd tot cetăţeanul respectabil ieşit la un mic şi mai multe beri lasă în urmă obişnuita groapă de gunoi de care pe urmă ne minunăm, an de an, la ştiri. Nici faptul că găsesc locurile deja înţesate de mizerie nu împiedică valurile succesive de vilegiaturişti migratori să se instaleze. Fiecare îşi croieşte drum prin gunoaiele celor dinaintea lui şi îşi vede liniştit de manele.

Revenind, chestia cu postatul panourilor n-ar fi o problemă în sine - problema e cu conţinutul lor ! În loc de versuri mirobolante şi invocări ale spiritului civic, pe ele ar trebui să stea scris, scurt şi la obiect, "amenda pentru... este de ... iar inspectorii sînt cu ochii pe tine !". Bineînţeles, cu condiţia ca de după panou să iasă şi inspectorul de mediu care să te ardă fără să clipească. Sau or fi avînd şi ăia liber de 1 Mai, făcîndu-şi grătarul lor ?!

Cel mai tare îmi place aia cu "Codru-i frate cu românul". Ei, na ! Mi-e clar demult că românul şi-a dorit întotdeauna să fie singur la părinţi !
mai mult

Fără pîine. Doar circ.

Prima ştire de pe Hotnews, miercuri, ora 0.20, sună aşa:

"Veteranii Basescu si Iliescu au confiscat inceputul de campanie
de V.O. HotNews.ro

Plictiseala maxima a primelor zile de campanie pentru alegerile locale s-a evaporat brusc, marti, cand au intrat in scena veteranii bataliei politice, cu temele lor clasice de scandal. Meritul ii apartine presedintelui Traian Basescu si acuzatiilor de lovitura de stat pe care le-a adus predecesorului sau. Acestuia i-au raspuns, pe rand, Ion Iliescu, premierul Tariceanu si fostul prim-ministru Adrian Nastase. Cei patru le-au demonstrat mai tinerilor candidati la primarii cum suna "adevaratele" discursuri capabile sa-i dezmorteasca, in fata micilor ecrane si pe forumurile online, pe alegatorii activi".

Asta îi dezmorţeşte pe alegătorii activi ?? Cu proiectele, city management-ul, atragerea de bani pentru lucrări, cu discursul mai puţin politic şi mai mult orientat pe soluţii cum rămîne ? Cu tinerii candidaţi spre care se îndreptau privirile alegătorilor activi, sătui de "foşti" între timp reconvertiţi, ce se întîmplă ? De proiecte concrete versus fantezii şi strategii de-o zi ce se alege ? Dacă apetitul alegătorilor activi este încă orientat spre plăcile zgîriate ale lui Băsescu, Tăriceanu şi Iliescu, atunci le doresc audiţie plăcută, blocaţi cu anii în trafic şi admirînd borduri!
mai mult

Mărginimea - 2

La Sibiu - funny thing ! - nu ţi se dă indicativul taxiului pe care l-ai comandat. Nici măcar nu ţi se spune "v-am găsit maşină, vine în 5 minute", pentru că nu există să nu fie maşini şi să vină mai tîrziu de 5 minute ! I se dă şoferului, în schimb, numele tău, aşa că poţi vedea în faţă la gară, să zicem, zece taximetrişti întrebîndu-te cum te cheamă. Sistemul pare să meargă fără probleme. Dacă faci comandă la pensiunea aflată la 15 kilometri de oraş, pe Valea Ştezii, printre dealuri şi oi, ţi se trimte negreşit o maşină - fără fiţe de extra-urban sau contor deja pornit. "Doamnă, nu-mi spuneţi dacă aţi găsit, şi ce maşină vine, să nu mi-o ia altcineva ?!". Doamna: "Staţi liniştit, dacă am zis că vă trimit, va fi acolo". Şi a fost, negreşit.

Acest gen de seriozitate l-a costat pe patronul pensiunii la care am stat vreo cîteva milioane bune, pentru că un grup de bucureşteni i-a dat ţeapă cu cîteva camere de week-end-ul cu 1 mai. Oamenii au văzut că plouă, n-au mai venit şi nici la telefoanele lui nu s-au sinchisit să mai răspundă... Ideea să le ia garanţie prin mandat i se păruse deplasată - "nu voiam să fac oamenii să se simtă prost" - dar acum medita serios la asta. S-a dus să se răcorească de nervi rugîndu-i, politicos, pe nişte turişti care se dădeau cu motorete de motocros închiriate să nu mai alerge pe dealurile din jur, că strică iarba de păşunat. Surprinzător, oamenii l-au ascultat şi s-au mutat pe un drum forestier. Abia mai tîrziu am aflat - erau din Germania.
mai mult

Mărginimea - 1

Locuri de tras aer adînc în piept... lumini, mirosuri şi senzaţii la care să te gîndeşti seara, înainte să adormi...

...linişte de zi de sărbătoare... deşi nu e sărbătoare...

...neîntreruptă nici măcar de şuşoteala înţelepţilor... o fi vorba tot de politică ?!
mai mult