Doamnă de culoare caut Casă Albă

Cred că democraţii îşi dau pumni în cap. Digerînd rezultatele alegerilor preliminare şi dezbaterile aferente din ultima săptămînă, rezultă că partidul e rupt în două. Tabloul luptei pentru desemnare s-a complicat peste măsură: în state unde politicienii de culoare nu erau de obicei avantajaţi, Barrack Obama a fost favorizat ca să fie blocată Hillary Clinton. Zone unde şansele lui Obama păreau mai mari s-au dovedit, din contră, potrivnice. Simpatiile şi antipatiile faţă de cei doi au împestriţat foarte tare harta electorală, aşa că strategii partidului au ajuns la concluzia că n-ar fi rău deloc ca cei doi să candideze împreună, ca preşedinte şi vice-preşedinte, că oricum la ei aşa e regula.

Da, dar şi asta e o mare problemă. Ce scriem pe stindard ? Barrack + Hillary =love ? Sau invers ? Din declaraţiile de pînă acum, nici unul nu vrea să fie vioara a doua. Altă belea.

Coincidenţa, interesele, sondajele şi consultanţii au făcut ca anul ăsta prezidenţiabilii din tabăra democrată să fie un politician de culoare şi un politician de sex feminin. Împreună, sau fiecare luat separat, Clinton şi Obama mai au de luptat şi pentru înfigerea unui steag pe Lună: prima femeie preşedinte sau primul negru preşedinte ! Grea alegere chiar şi pentru democraţii cei mai liberali... Oricare din cei doi va învinge în cursa internă de partid, va avea pe urmă de scormonit prin mentalităţile şi reticenţele unui ditamai publicul eterogen, care s-a trezit pe cap cu aceste două premiere. Ar putea fi good news pentru republicanul John McCain, care măcar e candidat unic, e alb şi în vîrstă - pe scurt, nu zdruncină prea tare comoditatea din capul alegătorului mediu. În condiţiile astea, la momentul scărpinatului în cap din faţa urnei, s-ar putea să nici nu mai conteze foarte tare că vine din acelaşi partid şi beneficiază şi de susţinerea explicită a mult-hulitului W.