marți, 9 septembrie 2008

Merci, pardon, bonsoir

Nu vi se pare că sîntem afundaţi pînă-n gît într-o mare cleioasă de clişee lingvistice ? Începutul îl face deja celebrul "deci". Dar există şi formule de final la fel de enervante, chiar dacă ireproşabile sub aspect gramatical. Cum ar fi: "(Vă doresc) o zi bună!". Sau "o seară plăcută". Acea amabilitate consumistă de doi bani. Sîntem plezniţi cu ea oriunde, oricînd. E livrată odată cu punga.

Uneori e exprimată atît de mecanic şi cu ochii în altă parte încît ai prefera să nu ţi se spună nimic în loc de formula-standard la care te obligă şeful sau vreo idee preconcepută despre cum să cîştigi încrederea/simpatia/banii clientului. Alteori e însoţită de un minimum de efort de comunicare, un zîmbet care parcă-parcă te-ar convinge că ţi-e adresată din suflet. Cel mai tare e atunci cînd vine după o evidentă răfuială: nu-ţi merge vreun cont online, sau ai probleme cu compania de telefonie mobilă, sau cine ştie ce vînzătoare şi-a manifestat incompetenţa sau agresivitatea. Iar după minute de discuţii în contradictoriu, eventual pe un ton ridicat, formula universală de încheiere aterizează inevitabil ca musca-n lapte: "Şi să aveţi o zi bună". E clar că nu asta îmi doreşti, pentru că tocmai te-ai chinuit să mi-o strici ! E clar că nu ai nici măcar discernămîntul de a ţine cont de electricitatea din aer ! E clar că eşti un papagal şi că te şi manifeşti ca atare...

Pentru că e omniprezentă, formula a căpătat lustru. I s-au adus îmbunătăţiri. Upgrade-uri. "O zi minunată!". "O seară excelentă!". "Un week-end liniştit!". "O săptămînă de excepţie!" Credeaţi că nu mă prind ? Că uit de papagal şi-mi imaginez o privighetoare ?!

Salut amabilitatea oriunde o-ntîlnesc, dar mi-e şi mai dragă atunci cînd vine natural. Şi cînd tonul cu care mi-e livrată nu sună a "şi mai du-te-n mă-ta!".

Şi mă mai umple de respect o altă formulă soios-dulceagă, cu care ţi se răspunde în general la restaurant atunci cînd ceri un sfat, o recomandare: "toate produsele noastre sînt excelente!". Lipsa de curaj, de imaginaţie şi, ei bine, da, tocmai lipsa de amabilitate, pentru că e mult mai uşor să îţi ascunzi apatia în spatele unui clişeu. Nota zece chelneriţei de la "Caru cu bere", care, întrebată de prăjituri, a roşit şi a lăsat uşor ochii-n jos, parcă mărturisindu-le părinţilor ultima boacănă: "Mie-mi place cel mai mult tortul de ciocolată"...

Toate cele bune !

4 comentarii:

Kidha spunea...

Foarte de acord. Cel mai enervant e sa ti se ureze in toate formularile posibile, cu upgrade-uri si downgrade-uri variatiuni pe tema "o zi minunata va doresc" pe mail.

Un ton comunica mult mai multe, indiferent ca face ca un "un sfarsit de saptamana exceptional va doresc" sa sune a "şi mai du-te-n mă-ta!". Dar un mail?!
Si tocmai dupa ce te chinui sa explici cuiva cum sa-si faca meseria?

si-n incheiere nu-ti doresc nimic, sunt sigura ca te pricepi mai bine la a-ti dori chestii pentru tine*

___
*tine e mai de respect decat fadul si dvs-ul spus fara pic de respect :)

Radu Nicolae spunea...

ia zi mie, ce ti s-a intimplat?? cin' te-a suparat? "ei"?? cum zicea mamica unui drag prieten de-al nostru ...

Tudor Muşat spunea...

kidha: pe mail da, e si mai si, aproape ca imi imaginez ca e parte din semnatura predefinita, alaturi de nume si functie...

Tudor Muşat spunea...

radu nicolae: nimic special, ca de obicei, mai spun din ce vad si ce cred... business as usual, ca sa zic asa :)