De seară...

Content is king ! Am auzit sintagma asta toată ziua. Seminar despre platformele DTH şi transmisiile via satelit. Cîţiva oameni de seamă din industria comunicării s-au chinuit să demonstreze cum fără un conţinut care să domnească, toate eforturile televiziunilor de digitalizare, encodare şi revoluţionare în materie de HD, criptări şi alte alea vor fi inutile.

Content is king. Şi la sfîrşitul zilei mi-am adus aminte că România e republică...


mai mult

PDL campion la bullshit e !

Potrivit Hotnews, PDL ar vrea să se termine cu parlamentul bicameral de acum, care să fie înlocuit de unul unicameral.

Că de bine, de rău, un parlament cu două camere îşi avea rolul şi locul lui într-o ţară nici mică, nici neimportantă a Uniunii Europene, lăsăm la o parte. Interesant e că Boc şi colegii vor să înceapă strîngerea de semnături pentru această chestie imediat după alegerile generale din 30 noiembrie. După ! Sigur că e inutil să înceapă să le strîngă azi, cu nici două luni înainte de scrutin, dar abia acum le-a venit ideea ?? Mai ales că e vorba de un proiect atît de important, care reformează fundamental modul de funcţionare a instituţiilor statului şi duce la schimbarea Constituţiei ?

PDL va demara (mă rog, dacă o va face, de fapt, vreodată) această acţiune după ce tocmai îşi va fi ales deputaţii şi senatorii pentru un parlament tot bicameral. Cocoţaţi bine acolo, pentru încă 4 ani, respectivii se vor lamenta în legătură cu cheltuielile mari şi lipsa de responsabilitate pe care le generează un astfel de for legislativ "prea stufos". Şi vor participa cu mic cu mare la concursul de răspunsuri alambicate şi abracadabrante la întrebarea: de ce mama mă-sii n-aţi propus chestia asta în cei doi ani în care nici măcar n-aţi mai fost ocupaţi cu guvernarea ? Sau, înainte de a număra camerele Parlamentului, v-aţi numărat camerele vilelor şi aţi ajuns la concluzia că mai merită să staţi o tură ?...


mai mult

O TelenoVelă cu un singur actor

De cîteva zile, Dan Diaconescu poartă la OTV un război "împotriva mafiei presei din România". (Supărarea a plecat de la întreruperea emisiei OTV pentru 3 ore, decisă săptămîna trecută de CNA).

"Războiul" şi "dezvăluirile" s-au concretizat deocamdată într-un lung şir de amintiri şi de elemente autobiografice, centrate pe începuturile OTV, prilej pentru Diaconescu de a vorbi - literalmente - ore-n şir de unul singur. De capacitatea lui de a spune puţine lucruri în multe şi întortocheate cuvinte nu mă-ndoiam; la urma urmei, vorba unei prietene, Diaconescu are talentul deosebit de a-ţi vorbi o oră despre un stîlp de telegraf pierdut în mijlocul cîmpului...

Ce m-a amuzat însă cel mai tare a fost sondajul făcut prin sms
într-una din seri. "Vreţi să vă spun tot ce ştiu?" işi întreba Diaconescu telespectatorii, în dreapta ecranului. Ei bine, pe la miezul nopţii 31% răspunseseră nu !!

Acum, sînt două explicaţii: ori subiectul interesează publicul OTV infinit mai puţin decît tema Elodia, ori telespectatorilor OTV le e atît frică de potenţialul exploziv, senzaţional, nemaipomenit şi exclusiv al mărturisirilor încît se tem ca multiubitul realizator să nu păţească, Doamne fereşte, ceva în urma monologurilor de pe ecran...

Un fel de "noroc că m-aţi ţinut, că-i omoram!"

mai mult

Merci, pardon, bonsoir

Nu vi se pare că sîntem afundaţi pînă-n gît într-o mare cleioasă de clişee lingvistice ? Începutul îl face deja celebrul "deci". Dar există şi formule de final la fel de enervante, chiar dacă ireproşabile sub aspect gramatical. Cum ar fi: "(Vă doresc) o zi bună!". Sau "o seară plăcută". Acea amabilitate consumistă de doi bani. Sîntem plezniţi cu ea oriunde, oricînd. E livrată odată cu punga.

Uneori e exprimată atît de mecanic şi cu ochii în altă parte încît ai prefera să nu ţi se spună nimic în loc de formula-standard la care te obligă şeful sau vreo idee preconcepută despre cum să cîştigi încrederea/simpatia/banii clientului. Alteori e însoţită de un minimum de efort de comunicare, un zîmbet care parcă-parcă te-ar convinge că ţi-e adresată din suflet. Cel mai tare e atunci cînd vine după o evidentă răfuială: nu-ţi merge vreun cont online, sau ai probleme cu compania de telefonie mobilă, sau cine ştie ce vînzătoare şi-a manifestat incompetenţa sau agresivitatea. Iar după minute de discuţii în contradictoriu, eventual pe un ton ridicat, formula universală de încheiere aterizează inevitabil ca musca-n lapte: "Şi să aveţi o zi bună". E clar că nu asta îmi doreşti, pentru că tocmai te-ai chinuit să mi-o strici ! E clar că nu ai nici măcar discernămîntul de a ţine cont de electricitatea din aer ! E clar că eşti un papagal şi că te şi manifeşti ca atare...

Pentru că e omniprezentă, formula a căpătat lustru. I s-au adus îmbunătăţiri. Upgrade-uri. "O zi minunată!". "O seară excelentă!". "Un week-end liniştit!". "O săptămînă de excepţie!" Credeaţi că nu mă prind ? Că uit de papagal şi-mi imaginez o privighetoare ?!

Salut amabilitatea oriunde o-ntîlnesc, dar mi-e şi mai dragă atunci cînd vine natural. Şi cînd tonul cu care mi-e livrată nu sună a "şi mai du-te-n mă-ta!".

Şi mă mai umple de respect o altă formulă soios-dulceagă, cu care ţi se răspunde în general la restaurant atunci cînd ceri un sfat, o recomandare: "toate produsele noastre sînt excelente!". Lipsa de curaj, de imaginaţie şi, ei bine, da, tocmai lipsa de amabilitate, pentru că e mult mai uşor să îţi ascunzi apatia în spatele unui clişeu. Nota zece chelneriţei de la "Caru cu bere", care, întrebată de prăjituri, a roşit şi a lăsat uşor ochii-n jos, parcă mărturisindu-le părinţilor ultima boacănă: "Mie-mi place cel mai mult tortul de ciocolată"...

Toate cele bune !

mai mult

America de culoare

A venit şi rîndul republicanilor.

De data asta nu e vorba de candidatul la preşedinţie McCain, ci de partenera lui de "ticket".

Dacă America de culoare (neagră) a socotit că e vremea ei şi că alegerile de anul acesta sînt cele mai cîştigabile de pînă acum pentru democraţi, Sarah Palin şi-a pus în cap să cucerească America de cealaltă culoare. Roşie. "Redneck" se traduce, mot-a-mot, prin "ceafă roşie", ceafa înroşită de soare a celor care stau pe tractor sau la sapă sau cărînd cu cîrca baloţi prin porturi. Într-un cuvînt, "ţărănoii". O categorie impresionantă numeric, deloc neglijabilă politic şi, în general, destul de apropiată de conservatorii republicani. Iar Sarah a pus în mişcare o întreagă maşinărie menită să-i reconfirme Americii de culoare roşie filosofia: copii pe bandă rulantă, dreptul la (şi pasiunea pentru) arme, interesul pentru sporturi dure. Pe lîngă astea, un discurs ultra-colorat, chiar dacă cel mai adesea lipsit de substanţă.

Pentru că orice i se poate reproşa lui Sarah, mai puţin rigiditatea politicianului obişnuit. Cu speech-urile ei suculente şi radicale şi cu alaiul de teme de factură tabloidă care o însoţesc (fostă miss, mamă a 5 copii, autoare a tot felul de panseuri comice sau uşor ridicole), Palin pare revelaţia sezonului !

Unde democraţii n-au vrut o doamnă Clinton, republicanii au plasat o mai-puţin-doamnă Palin. S-a descris aşa chiar ea, cînd s-a prezentat miilor de delegaţi la Convenţie: "Există vreo deosebire între o femeie din Alaska şi un pitbull ? Da, una singură: femeia se dă cu ruj".

Într-adevăr, diferenţa stă acum în roşu. Roşu ca cefele "ţărănoilor".
mai mult