Candidaţi care n-au existat

În primul rînd, liderii PD-L n-au vrut cu nici un chip să spună la cine se gîndiseră ei pentru fotoliul de premier. Chiar dacă îşi justifică refuzul prin faptul că preşedintele a decis deja în favoarea unui tehnocrat, electoratului lor îi va fi probabil greu să înţeleagă de ce atîta mister. Tăcerea nu face decît să adîncească impresia că soluţia Lucian Croitoru era şi ideea lor. Asta în cazul în care au avut vreo idee. Personal, cred că n-au avut nici o propunere, pentru că n-au avut un cuvînt de spus de la bun început. Mai ales după eşecul din Parlament de la moţiune. La fel cum n-au făcut nici un efort să prevină situaţia penibilă în care Băsescu a anunţat el, în locul PD-L, faptul că democrat-liberalii au renunţat la numele lui Boc. Ca de obicei, nu cred că acest aer de obedienţă dusă la extrem le pune vreo problemă...

În al doilea rînd, PSD n-a avut - şi nici n-a explicat de ce nu are - vreo propunere de prim-ministru. Au îmbrăţişat din prima ideea PNL cu Johannis şi nici măcar nu s-a obosit să menţioneze că ar fi avut şi ei cîteva nume la sertar, dar la care renunţă pentru că ar fi prea încîntaţi de primarul Sibiului. Doar defilarea lui Florin Georgescu prin biroul lui Mircea Geoană, în toiul negocierilor, a avut probabil scopul să arate că şi social-democraţii au resurse valabile. PSD se va fi gîndit că merită să împartă beneficiile de imagine ale nominalizării lui Johannis. Sau, cel mai probabil, că nu merită să-şi sacrifice nici un om pentru un guvern de două luni...