Noile aventuri ale Capitalei României

Buuun, am rupt-o şi cu tradiţia… Bucureştenii – şi nu contează defel că vorbim de jumătate din cei vreo 23 % care au binevoit să se prezinte la vot – au vrut un primar "independent", de stînga, în locul exponentului unui partid "de dreapta" (ghilimelele sînt foarte importante, dacă ne cunoaştem trecutul şi prezentul politic, că doar nu ne vindem gogoşi singuri).

Ce s-a întîmplat, de fapt ? Cum de aceeaşi populaţie care l-a trimis pe Oprescu la plimbare în trecut, i-a dat acum girul ? N-am pretenţia că am reuşit să desluşesc toate mecanismele care au dus la rezultatul alegerilor de duminică. Cred însă că au cîntărit greu cîţiva factori.

Blaga a pierdut alegerile pentru că venea din tabăra care a administrat Bucureştiul în ultimii 8 ani. Din aceştia, ultimii 4 sînt de fapt cei mai importanţi, pentru că dificultăţile lor sînt mai proaspete în memorie şi pentru că au marcat eşecul unui primar (care a avut de partea lui şi un consiliu general) de a gestiona problemele complexe ale oraşului şi de a se poziţiona în afara unei mafii care şi-a arătat tentaculele mai abitir ca oricînd. În aceste condiţii, să te declari (probabil neavînd de ales) un continuator al proiectelor lui Videanu
nu-ţi putea aduce cine ştie ce capital de simpatie. După mine, factorul Videanu a fost de fapt cel decisiv în acest eşec al lui Blaga. Scîrba şi dezamăgirea produse au influenţat decisiv aceste alegeri. (Oare cum o fi să ştii că i-ai făcut pe bucureşteni să-l aleagă pînă şi pe unul ca Oprescu ?!)

Poate că această "moştenire administrativă" ar fi fost mai uşor de digerat dacă altul ar fi fost candidatul PD-L. Blaga n-a fost o alegere inspirată. E plat, tern, profesoral şi, mai ales, respiră stinghereala apariţiilor publice, cunoscute fiind abilităţile lui de eminenţă cenuşie, de bun organizator din umbră. Şansa lor ar fi fost, am mai spus-o, Liviu Negoiţă, singurul cu un capital de simpatie transpartinică uriaş. N-a fost să fie, din calcule interne ale partidului.

Un alt motiv a fost absenteismul generat de dezamăgirea de a avea de ales între Blaga şi Oprescu. Dacă în primul tur au mai avut pe listă nume ca Orban, Guşă sau Diaconescu, bucureştenii dornici de aer ceva mai proaspăt au lăsat-o baltă duminică, mulţi rememorînd probabil episodul alegerilor prezidenţiale din 2000, cînd ar fi avut de optat între Iliescu şi Vadim Tudor !!

Mai presus de toate însă, sau adunîndu-le cumva, instinctul îmi spune că de fapt Oprescu a cîştigat alegerile pentru că bucureştenii au mers cu cel care s-a făcut ecoul miştourilor lor la adresa sistemului. Atît folclor şi năduf a generat mandatul Videanu, încît nu programul, experienţa şi inteligenţa candidatului au contat, ci trendul, ca să spun aşa. Trendul e că nu se mai poate, că "ăia" sînt catastrofali, că se rîde de ei şi că trebuie umiliţi cum ne-au umilit şi ei pe noi în trafic sau printre monştrii de beton ridicaţi pe spaţiile verzi sau cu canalizarea aia care dă mereu pe dinafară cînd plouă. Iar cine a speculat mai bine trendul şi a făcut caterinca mai mare, ăla
s-a transformat în simpaticul grupului. E colegul care înfloreşte, exagerează, face gălăgie, stîlceşte cuvinte sau bea un pahar prea mult, dar ştie să pună mereu punctul pe "i".

Dacă nu cumva ia foarte în serios teoria rampei de lansare pentru Cotroceni, Oprescu are 4 ani să ne convingă că poate fi totuşi un manager cît de cît bun. Dar, mai contează ? Consolarea noastră ar trebui să fie că, indiferent de numele primarului, oraşul ăsta e de fapt condus de cei care îşi permit să-l întrebe la orice oră pe edilul-şef al Capitalei României: "cît vrei, mă, ca să mă laşi să construiesc un zgîrie-nori în Piaţa Charles de Gaulle ?"... mai mult

Analiză finală

Cum pînă la alegeri mai sînt vreo 48 de ore şi oricum campania se termină, prea puţine lucruri se mai pot petrece care să-mi schimbe imaginea despre localele în Bucureşti. Tabloul meu arată aşa:

1. Campania – mai plată, dar şi mai aplicată, departe de scandalurile cu dosare ale Securităţii sau "eşti credincios/necredincios" din alte vremuri. E firesc, am mai spus-o, cît timp probleme ca traficul sau construcţiile anapoda abia se întrezăreau atunci, în vreme ce acum îl forţează pe orice candidat la o reacţie pe unul din aceste subiecte. (Nu-i înţeleg însă pe cei care se plîng de anostul campaniei, cîtă vreme am căzut de acord că ne presează rău de tot nişte probleme care trebuie discutate; probabil că îşi doreau "circ" şi "caterincă"... deduc că facem ca de obicei – toată lumea dezaprobă emisiunile cu trădări în dragoste şi ştirile de la ora 5, dar audienţele lor sparg tavanul!).

În ce priveşte prezenţa candidaţilor pe teren, se remarcă de la distanţă prestaţia unor candidaţi de talie mică, dar care cu siguranţă vor cîştiga ceva notorietate pentru ei şi pentru partid – de notat îndeosebi PNG-CD, ai cărui reprezentanţi vor ajunge probabil mult mai credibili ca "garantul lor" Becali. În unele sectoare au prins încă la public tricourile, pixurile sau chiar găleţile, dar s-au remarcat şi unele inovaţii în materie, cum ar fi prestarea unor servicii utile – echipele aceluiaşi PNG au avut ideea de a pune gratis la dispoziţia cetăţenilor microbuze care dublau parcul RATB de pe rute foarte aglomerate.

N-am digerat atîtea bloguri la viaţa mea încît să mă pot pronunţa asupra atractivităţii instrumentelor online de campanie, dar am sigur o notă bună de dat site-ului lui Guşă şi turului său documentar, filmat prin Bucureşti – mi se pare că aduce o notă de pragmatism şi prospeţime, şi judec aici modalitatea de campanie, nu neapărat actorul politic.

2. Candidaţii

La Primăria Generală, mă tem că ne alegem cu Oprescu. Zic mă tem pentru că îmi pare subţire şi teatral şi pentru că doza mea de conservatorism îmi spune că Bucureştiul n-ar trebui predat stîngii. Pe de altă parte, cred că experimentul Videanu ne-a lecuit de vot politic, în plus problemele complexe ale Bucureştiului de azi au legătură mai mult cu managementul şi mai puţin cu culoarea politică. Dacă Oprescu a reuşit să convingă, jucînd rolul personajului competent, ambiţios şi mai ales gata s-o rupă cu partidul pentru ţelul lui (mă rog, pentru cine înghite povestea fără să-i adauge vreo nuanţă), atunci nu te poţi pune cu voinţa electoratului. Mai mult ca sigur turul 2 va fi jucat alături de Blaga, pe care partidul şi influenţa prezidenţială o să-l servească cu o doză dublă de materie primă imediat după 1 iunie.

În ciuda controverselor care-l înconjoară, Orban mi-a oferit imaginea unui candidat pe care-l interesează postul, care are ambiţia de a arăta că e mai bun decît pînă acum dacă obţine cîrma oraşului. Iar Cristi Diaconescu nu ştiu dacă şi-a făcut vreo iluzie, mai ales pe fondul candidaturii lui Oprescu, provenit din acelaşi partid, dar în orice caz e o notă bună pentru PSD că a înscris în cursă un social-democrat de factură modernă, cu o prezenţă care i-ar putea convinge şi pe duşmanii înrăiţi ai social-democraţilor.

De interes mi s-a părut şi prestaţia candidaţilor tineri, în special Guşă. Pe fondul dorinţei de a vedea o altă abordare a unor probleme de tip nou în Bucureşti ("nou" faţă de acum 12 sau 8 ani, mă rog..), ochii tot mai multor adulţi tineri, activi, informaţi se îndreaptă spre personaje din aceaşi generaţie, de la care aşteaptă soluţii moderne şi ceva mai scutite de clişee politicianiste.

Trecînd la sectorul 1, Chiliman (PNL) se va lupta cu Murgeanu (PD-L) în turul 2. Primul are notorietatea primarului încă în funcţie şi ceva simpatie de la vîrstnicii sectorului, care văd în el un "domn" capabil să redea Bucureştiului un pic din farmecul de altădată. Murgeanu stă la fel de bine pentru că se ştie că a dus greul şi sub Băsescu şi (mai ales!) sub Videanu, că e versat, la curent, înfipt, trecut prin toate cele ale primăriei mari. Foarte greu de făcut un pronostic pentru turul 2.

La sectorul 2 (aici insist un pic, pentru că locuiesc în el): PSD-istul Onţanu va ieşi din prima, inclusiv din lipsă de contracandidaţi. Nu e numai asta: obsesia lui pentru parcuri i-a adus stima majorităţii pensionarilor, e prieten cu ţiganii florari şi, implicit, cu toată sfera de influenţă a acestora (cîrciumi, pieţe, dughene de tot felul). Are beneficiul prezenţei în funcţie şi al unui stil abil de face tot soiul de mărunţişuri în ajun de campanie cu aerul că s-a zbătut din greu să le realizeze – vezi proaspăta asfaltare a unor străzi pe care se află secţii de votare. Revenind la restul concurenţilor, nici unul din tinerii care s-au înscris împotriva lui nu inspiră suficientă credibilitate – nici măcar liberalul Dragoş Dincă, preşedintele Institutului de Administraţie, care îşi face de vreun an campanie mascată prin tot soiul de pliante în care îşi afirmă expertiza în ale managementului urban. Cum spuneam însă mai sus, e de presupus că şi el, şi alţii, vor căpăta ceva capital de notorietate care să le servească ulterior în cariera politică.

La 3, Negoiţă (PD-L) din primul tur – motivele sînt deja cunoscute şi pentru cititorii din provincie.

La 4, Piedone (PC) are şanse mari să iasă din prima - acolo contează mult imaginea, placa cu protecţia consumatorului şi bonomia.

La 5, Vanghelie (PSD) are de luptat cu Sebastian Bodu (PD-L), care, deşi recent intrat în morişca alegerilor, are cîteva atu-uri: şi, nu neapărat de neglijat, atitudinea (factor pe care s-a mizat şi la Blaga).

Iar la 6, PD-L-istul Poteraş cred că se va bate cu Darabont, care a fost primarul PSD pînă în 2004, al doilea mizînd pe acuzaţiile de şpăgar aduse actualului edil inclusiv de către oameni credibili din sfera afacerilor serioase. În plus, lumea are tendinţa să aibă mici nostalgii după răul ceva mai îndepărtat de momentul vorbirii...


3. Consilierii – despre ei s-a discutat extrem de puţin, inclusiv din vina candidaţilor care nu au subliniat importanţa echipei lor de partid – probabil din dorinţa de a nu disipa atenţia şi de a sublinia valenţele persoanei, şi nu ale formaţiunii din care face parte. Sfatul meu: aruncaţi un ochi pe listele partidului favorit, să nu regretaţi mai tîrziu, că nu se ştie peste cine daţi şi în ce cantităţi...

Asta, desigur, dacă v-aţi decis să mergeţi la vot. Întrebarea-cheie pe care şi-o pun cei mai mulţi şi care va defini, de fapt, aceste alegeri. mai mult