Noile aventuri ale Capitalei României

Buuun, am rupt-o şi cu tradiţia… Bucureştenii – şi nu contează defel că vorbim de jumătate din cei vreo 23 % care au binevoit să se prezinte la vot – au vrut un primar "independent", de stînga, în locul exponentului unui partid "de dreapta" (ghilimelele sînt foarte importante, dacă ne cunoaştem trecutul şi prezentul politic, că doar nu ne vindem gogoşi singuri).

Ce s-a întîmplat, de fapt ? Cum de aceeaşi populaţie care l-a trimis pe Oprescu la plimbare în trecut, i-a dat acum girul ? N-am pretenţia că am reuşit să desluşesc toate mecanismele care au dus la rezultatul alegerilor de duminică. Cred însă că au cîntărit greu cîţiva factori.

Blaga a pierdut alegerile pentru că venea din tabăra care a administrat Bucureştiul în ultimii 8 ani. Din aceştia, ultimii 4 sînt de fapt cei mai importanţi, pentru că dificultăţile lor sînt mai proaspete în memorie şi pentru că au marcat eşecul unui primar (care a avut de partea lui şi un consiliu general) de a gestiona problemele complexe ale oraşului şi de a se poziţiona în afara unei mafii care şi-a arătat tentaculele mai abitir ca oricînd. În aceste condiţii, să te declari (probabil neavînd de ales) un continuator al proiectelor lui Videanu
nu-ţi putea aduce cine ştie ce capital de simpatie. După mine, factorul Videanu a fost de fapt cel decisiv în acest eşec al lui Blaga. Scîrba şi dezamăgirea produse au influenţat decisiv aceste alegeri. (Oare cum o fi să ştii că i-ai făcut pe bucureşteni să-l aleagă pînă şi pe unul ca Oprescu ?!)

Poate că această "moştenire administrativă" ar fi fost mai uşor de digerat dacă altul ar fi fost candidatul PD-L. Blaga n-a fost o alegere inspirată. E plat, tern, profesoral şi, mai ales, respiră stinghereala apariţiilor publice, cunoscute fiind abilităţile lui de eminenţă cenuşie, de bun organizator din umbră. Şansa lor ar fi fost, am mai spus-o, Liviu Negoiţă, singurul cu un capital de simpatie transpartinică uriaş. N-a fost să fie, din calcule interne ale partidului.

Un alt motiv a fost absenteismul generat de dezamăgirea de a avea de ales între Blaga şi Oprescu. Dacă în primul tur au mai avut pe listă nume ca Orban, Guşă sau Diaconescu, bucureştenii dornici de aer ceva mai proaspăt au lăsat-o baltă duminică, mulţi rememorînd probabil episodul alegerilor prezidenţiale din 2000, cînd ar fi avut de optat între Iliescu şi Vadim Tudor !!

Mai presus de toate însă, sau adunîndu-le cumva, instinctul îmi spune că de fapt Oprescu a cîştigat alegerile pentru că bucureştenii au mers cu cel care s-a făcut ecoul miştourilor lor la adresa sistemului. Atît folclor şi năduf a generat mandatul Videanu, încît nu programul, experienţa şi inteligenţa candidatului au contat, ci trendul, ca să spun aşa. Trendul e că nu se mai poate, că "ăia" sînt catastrofali, că se rîde de ei şi că trebuie umiliţi cum ne-au umilit şi ei pe noi în trafic sau printre monştrii de beton ridicaţi pe spaţiile verzi sau cu canalizarea aia care dă mereu pe dinafară cînd plouă. Iar cine a speculat mai bine trendul şi a făcut caterinca mai mare, ăla
s-a transformat în simpaticul grupului. E colegul care înfloreşte, exagerează, face gălăgie, stîlceşte cuvinte sau bea un pahar prea mult, dar ştie să pună mereu punctul pe "i".

Dacă nu cumva ia foarte în serios teoria rampei de lansare pentru Cotroceni, Oprescu are 4 ani să ne convingă că poate fi totuşi un manager cît de cît bun. Dar, mai contează ? Consolarea noastră ar trebui să fie că, indiferent de numele primarului, oraşul ăsta e de fapt condus de cei care îşi permit să-l întrebe la orice oră pe edilul-şef al Capitalei României: "cît vrei, mă, ca să mă laşi să construiesc un zgîrie-nori în Piaţa Charles de Gaulle ?"...