Noile aventuri ale Capitalei României

Buuun, am rupt-o şi cu tradiţia… Bucureştenii – şi nu contează defel că vorbim de jumătate din cei vreo 23 % care au binevoit să se prezinte la vot – au vrut un primar "independent", de stînga, în locul exponentului unui partid "de dreapta" (ghilimelele sînt foarte importante, dacă ne cunoaştem trecutul şi prezentul politic, că doar nu ne vindem gogoşi singuri).

Ce s-a întîmplat, de fapt ? Cum de aceeaşi populaţie care l-a trimis pe Oprescu la plimbare în trecut, i-a dat acum girul ? N-am pretenţia că am reuşit să desluşesc toate mecanismele care au dus la rezultatul alegerilor de duminică. Cred însă că au cîntărit greu cîţiva factori.

Blaga a pierdut alegerile pentru că venea din tabăra care a administrat Bucureştiul în ultimii 8 ani. Din aceştia, ultimii 4 sînt de fapt cei mai importanţi, pentru că dificultăţile lor sînt mai proaspete în memorie şi pentru că au marcat eşecul unui primar (care a avut de partea lui şi un consiliu general) de a gestiona problemele complexe ale oraşului şi de a se poziţiona în afara unei mafii care şi-a arătat tentaculele mai abitir ca oricînd. În aceste condiţii, să te declari (probabil neavînd de ales) un continuator al proiectelor lui Videanu
nu-ţi putea aduce cine ştie ce capital de simpatie. După mine, factorul Videanu a fost de fapt cel decisiv în acest eşec al lui Blaga. Scîrba şi dezamăgirea produse au influenţat decisiv aceste alegeri. (Oare cum o fi să ştii că i-ai făcut pe bucureşteni să-l aleagă pînă şi pe unul ca Oprescu ?!)

Poate că această "moştenire administrativă" ar fi fost mai uşor de digerat dacă altul ar fi fost candidatul PD-L. Blaga n-a fost o alegere inspirată. E plat, tern, profesoral şi, mai ales, respiră stinghereala apariţiilor publice, cunoscute fiind abilităţile lui de eminenţă cenuşie, de bun organizator din umbră. Şansa lor ar fi fost, am mai spus-o, Liviu Negoiţă, singurul cu un capital de simpatie transpartinică uriaş. N-a fost să fie, din calcule interne ale partidului.

Un alt motiv a fost absenteismul generat de dezamăgirea de a avea de ales între Blaga şi Oprescu. Dacă în primul tur au mai avut pe listă nume ca Orban, Guşă sau Diaconescu, bucureştenii dornici de aer ceva mai proaspăt au lăsat-o baltă duminică, mulţi rememorînd probabil episodul alegerilor prezidenţiale din 2000, cînd ar fi avut de optat între Iliescu şi Vadim Tudor !!

Mai presus de toate însă, sau adunîndu-le cumva, instinctul îmi spune că de fapt Oprescu a cîştigat alegerile pentru că bucureştenii au mers cu cel care s-a făcut ecoul miştourilor lor la adresa sistemului. Atît folclor şi năduf a generat mandatul Videanu, încît nu programul, experienţa şi inteligenţa candidatului au contat, ci trendul, ca să spun aşa. Trendul e că nu se mai poate, că "ăia" sînt catastrofali, că se rîde de ei şi că trebuie umiliţi cum ne-au umilit şi ei pe noi în trafic sau printre monştrii de beton ridicaţi pe spaţiile verzi sau cu canalizarea aia care dă mereu pe dinafară cînd plouă. Iar cine a speculat mai bine trendul şi a făcut caterinca mai mare, ăla
s-a transformat în simpaticul grupului. E colegul care înfloreşte, exagerează, face gălăgie, stîlceşte cuvinte sau bea un pahar prea mult, dar ştie să pună mereu punctul pe "i".

Dacă nu cumva ia foarte în serios teoria rampei de lansare pentru Cotroceni, Oprescu are 4 ani să ne convingă că poate fi totuşi un manager cît de cît bun. Dar, mai contează ? Consolarea noastră ar trebui să fie că, indiferent de numele primarului, oraşul ăsta e de fapt condus de cei care îşi permit să-l întrebe la orice oră pe edilul-şef al Capitalei României: "cît vrei, mă, ca să mă laşi să construiesc un zgîrie-nori în Piaţa Charles de Gaulle ?"... mai mult

De ce va cîştiga Blaga în turul doi

Da, ştiu, e probabil prea devreme pentru astfel de pariuri. Urnele s-a închis de doar cîteva ore, la televizor se ţipă analize pe cincizeci de voci, graficele în culori vii ne joacă încă în faţa ochilor. Şi, de fapt, tot ce avem în materie de rezultate entru turul I sînt pînă acum doar exit-poll-uri. Dar o să-mi permit pariul. Pentru a verifica valabilitatea unui pronostic făcut înainte de noua campanie electorală. Pentru a nu fi (sau a fi doar într-o cît mai mică măsură) influenţat de avalanşa articolelor de presă de zilele astea... Şi pentru că vreau să văd pînă unde pot să mă încred în instinct...

Aproape la egalitate, pe cei doi contracandidaţi la Primăria Bucureştiului îi aşteaptă nu un tur doi, ci mai degrabă un turnir. După baletul din primul tur, în care unii se menajau, alţii tatonau terenul, iar alţii creşteau pe lîngă candidaţii mai cunoscuţi, acum se cunosc protagoniştii bătăliei finale, care se vor încleşta probabil în cîteva confruntări foarte dure. E de presupus că cercurile controlate de democraţi şi de preşedinte îi vor da la mînă lui Blaga materie primă din greu pentru anihilarea lui Oprescu, referitor mai ales la trecutul (şi prezentul, mă încăpăţînez eu) său pesedist. La rîndul lui, acesta din urmă va miza în continuare pe imaginea de persoană colorată, cu aere de independenţă şi poate că îşi va mai nuanţa un pic şi soluţiile fanteziste legate de problemele Capitalei...

Numai că problemele şi soluţiile oferite la ele sunt, după mine, capitol deja depăşit în aceste alegeri pentru Capitală. Bucureştenii se vor reîntoarce, încet şi sigur, către votul politic. Cei tineri, activi, deschişi către nou, exact cei pe care experimentul Videanu i-a convins că nu merită să investeşti prea mult în partide, cei care şi-ar fi dorit un alt tip de edil, mai pragmatic, mai apropiat de modul lor de a gîndi, mai mult manager şi mai puţin politician, toţi aceştia probabil contemplă acum dezamăgiţi perspectiva duelului dintre Oprescu şi Blaga. Ceilalţi însă vor ciuli urechea la chemările de corn, pentru că de data asta e care pe care.

I-a revenit ieşitului din cursă Ludovic Orban misiunea neplăcută de a rezuma situaţia: bucureştenii vor avea de ales între "o Capitală neguvernabilă" - în care un candidat slab pregătit şi fără susţinerea unui Consiliu General poate duce Bucureştiul într-un blocaj - şi o administraţie care să perpetueze modul actual de lucru, ineficient şi viciat de clientelism politic. Şi iată cum sintagma "răul cel mai mic" va deveni iar valuta forte în acest tur doi de scrutin. De dragul acestei cauze pe care o preţuim mai mult decît orice analiză serioasă, făcută din timp şi cu atenţie, ne vom polariza o dată în plus, pentru a

Şi totuşi, de ce Vasile Blaga ? Pentru că Oprescu e subţire şi nu spune mai nimic, iar acum aceste lucruri se vor vedea mai clar, fiind vorba de o dezbatere unu la unu. Pentru că electoratul candidaţilor mici, dacă şi cît va mai ieşi a doua oară la vot, are în general simpatii de dreapta. Pentru că deşi PSD-ului i se pare că a făcut o mare şmecherie participînd cu doi candidaţi – unul propriu, şi unul proaspăt ieşit din partid, dar încă bine ancorat acolo – abia acum, cînd Geoană şi Iliescu recomandă deschis susţinerea lui Oprescu, electoratul care mai credea în independenţa doctorului se va mira/dezmetici/înfuria. Pentru că oricît ai încerca să aduni procente, Oprescu nu e Diaconescu, iar parte din cei care l-au votat pe acesta din urmă nu iubeau neapărat partidul, ci s-au regăsit poate într-o imagine ceva mai modernă a social-democraţiei româneşti. Pentru că un PNL care cochetează cu ideea de a propune publicului susţinerea lui Sorin Oprescu va da de gîndit şi îşi va antagoniza, pe acest subiect, o parte din electorat. Pentru că, delimitîndu-se şi mai mult de mandatul lui Videanu, în următoarea campanie, Blaga poate smulge, de milă-de silă, un vot "pragmatic" – un primar cu un consiliu de partea lui, cu cîteva proiecte de continuat poate ceva mai bine decît predecesorul (deh, speranţa moare ultima!), tot e mai bun decît un primar tare doar în gură.

Şi pentru că dacă altceva n-a mers, îşi vor zice foarte mulţi, atunci măcar să nu renunţăm la tradiţie. mai mult

Cînd trei se ceartă, al patrulea cîştigă... dar ce ?

Cîştigătorul este Cristian Diaconescu. El e cel desemnat de PSD să candideze pentru primăria Bucureştiului. Şi e al patrulea doar acceptînd ideea că Mitrea a fost vreo secundă al treilea, adică după Oprescu şi Vanghelie. Părerea mea e că nu, n-a fost nici propus, nici întrebat, nici măcar cîntărit în mod serios în planurile cuiva. Mitrea a fost o mică intoxicaţie de presă, bună să mai abată niţel atenţia de la scandalul dintre primarul de la 5 şi doctorul-senator, care se băteau pe desemnări. Sau o glumă a grupuleţelor din partid, care încă se amuză de uşurinţa cu care Mircea Geoană transpiră şi se ia în serios la toate prostiile... Dacă-i pe-aşa, atunci proverbul poate să revină la forma lui clasică - doi se ceartă şi al treilea cîştigă. Deocamdată doar nominalizarea, că alegerile... Soluţia însă merită atenţie.

Mai întîi pentru că, oricît de pierzătoare ar fi, măcar este elegantă. Or fi bucureştenii eterogeni, multietnici şi în general la fel de confuzi ca media pe ţară, dar parcă nişte aspiraţii europene tot au, iar, pardon, Vanghelie e departe rău de-aşa ceva. Iar Oprescu, oricît de serios, semeţ şi doct pare, n-a reuşit niciodată să aibă un discurs convingător pe teme de management al Capitalei. Diaconescu, în schimb, are aer european (are aer de orăşean, în primul rînd !), iar asta va conta pentru bucureştenii ceva mai vîrstnici (ei se duc negreşit la vot) care speră la strălucirea de altădata a Capitalei şi care-i dispreţuiesc în secret pe veneticii ajunşi primari pînă acum, în lipsă de ceva mai bun. Asta nu înseamnă, evident, că e calificat ca şi potenţial primar, în sensul de manager. Dar dacă tot e să piardă, din tradiţionalul motiv că Bucureştiul e fieful dreptei (sau, mai nou, al lui Băsescu), atunci măcar damage-ul să fie mai mic şi înfrîngerea mai onorabilă.

Doi: PSD scoate la înaintare şi pe altcineva decît tradiţionalii candidaţi. Cineva care provine din aripa cu computer şi cu bibliotecă a sediului central, nu din cea cu seminţe şi cu bătăuşi. Chestie care nu e neapărat foarte utilă în campania pentru primărie, dar poate fi o investiţie interesantă într-un viitor capital de imagine al partidului pentru alegerile generale. mai mult