An bisect

De cîteva săptămîni bune, încerc să mă decid ce să aştept de la mult-discutatul an electoral 2008. Pentru început, am senzaţia că părea mult mai important atunci cînd vorbeam despre el în 2005 sau în 2007... Acum, experimentez senzaţia de "o zi da, una nu". O zi mi se pare că va fi cel mai palpitant din seria de ani electorali, pentru ca mîine să mă gîndesc că, de fapt, poate e cel mai bun prilej să-mi iau un an sabatic ! E ca la telenovelă, fiecare episod îţi lasă senzaţia că dacă mîine nu te uiţi, pierzi esenţialul, cînd de fapt, o sută de episoade mai încolo, eroina tot fată mare e, iar tiranul de ta-su vitreg o vînează cu aceeaşi ferocitate. Orice paralelă cu palatele e nelalocul ei !

Bun, ceva tot se va întîmpla. Întrebarea esenţială e dacă nu cumva toate frămîntările se vor duce, discret şi înăbuşit, dincolo de cortina unui spectacol care n-o să se producă niciodată. Cu alte cuvinte, tare mi-e că va urma un şir nesfîrşit de oferte şi negocieri furibunde, complicate şi disperate. Cu şanse mari de a se finaliza abia în ajun de alegeri, cînd vor ţîşni iepurii din pălăriile hrebenciucice şi vor da bezmetic din urechi. Timp în care frustraţii de noi vor scrie mii de rînduri "pe surse" şi vor blogui zeci de scenarii posibile. În dauna unor clarificări doctrinare, în dauna unei dezbateri de substanţă despre subiecte de interes. Nici polarizarea din 2004 n-o mai avem măcar... Pariul meu e că, tocmai din cauza mizei atît de mari pentru fiecare tabără, lupta electorală de anul ăsta va implica extrem de puţin electoratul !