România cu masca pe figură

E o dorinţă mai veche. Îmi tot imaginez o Românie condusă executiv de mascaţi. Adică lasă partidele, Parlamentul, guvernul sau autorităţile de orice fel... ele cu treaba lor, mascaţii cu a noastră. Mai precis, cu transpusul în practică a ceea ce nu sînt în stare toate cele de mai sus.

Întotdeauna m-au fascinat rapiditatea şi hotărîrea cu care se rezolvă situaţiile de criză atunci cînd intervin mascaţii. E vreun cuib de infractori unde intervenţiile secţiei locale de poliţie au dat mereu greş ? E vreun miting unde demonstranţii devin violenţi ? E de blocat accesul vreunui ziarist curios în apropierea unei vile de mare mahăr ? Totul se rezolvă cu mascaţi. Tocmai pentru că sunt mascaţi ! Ei devin o forţă pentru că nu au chip şi nume. Lucru deosebit de important într-o ţară unde toate lumea cunoaşte pe toată lumea, toată lumea are la mînă pe toată lumea şi… aproape toată lumea ar putea profita de toată lumea.

De-aia cred că lucrurile ar merge mai bine dacă nu ne-am mai datora atîtea unii altora. N-am mai şti cine e funcţionara mascată de la ghişeu şi dacă i-am dat sau nu vreun pachet de cafea săptămîna trecută. N-am şti de unde să-l luăm pe agentul care ne-a tras pe dreapta pentru nereguli în trafic cu maşina de fiţe. N-am mai trage la răspundere paznicul vreunui ştrand că nu ne lasă înăuntru gratis, pentru că n-am mai şti dacă în spatele măştii e sau nu vărul cumnatei vecinei de bloc. (Şi nici un vot mascat în parlament n-ar strica, poate că unii ar avea mai multă coloană vertebrală ajutaţi de o cagulă...). Ar fi un experiment util, măcar o bucată de vreme, pînă cînd vom fi în stare să ne privim în ochi fără să ne mai cerem neapărat vreo favoare.