Pălăria cu ministeriabili

Ca să încheie săptămîna de lucru în forţă şi să lase presei un subiect bun de comentat tot week-end-ul, alianţa de guvernare a făcut şi ultima desemnare. Nu cred că alianţa PDL-PSD a optat pentru păstrarea la justiţie a lui Cătălin Predoiu datorită fenomenalei lui prestaţii din cele cîteva luni de mandat sau respectului de care s-ar bucura printre liderii celor două formaţiuni componente.

Nu cred nici în teoria că nominalizarea a fost făcută "ca să spargă PNL", în sensul că dă semnalul aşteptatei migraţii spre cei de la putere. A, dacă reuşeşte şi asta, cu atît mai bine, şi-or fi zis Boc şi Geoană. Mi se pare, mai degrabă, că propunerea are alte obiective: să menţină un ministru convenabil, nici prea-prea, nici foarte-foarte, ca nici una din părţi să nu aibă suprize şi, pe de altă parte, să arate ce maximă deschidere au partenerii de guvernare neinteresîndu-i că ministeriabilul vine taman de la rivalul lor politic. Adică, din punctul lor de vedere, mai independent de-atît nu se poate.

Numirea lui Predoiu seara tîrziu, înainte de culcare, încheie seria extragerilor de ministeriabili din urna negocierilor prelungite şi complicate. Începute, de altfel, cu împărţirea portofoliilor, agenţiilor, şefiilor de comisii, prefecturilor şi deconcentratelor după principii rezultate din precedente negocieri, prelungite şi complicate. Sau, poate, în fond, mai simple decît ne imaginăm...

Poza de familie e cît se poate de bălţată. Pe de-o parte, figuri recognoscibile, asociate altor guvernări şi creditate cu competenţa automat derivată din ocuparea anterioară a unor fotolii - vezi Ecaterina Andronescu, Cristian Diaconescu, Adriean Videanu sau Vasile Blaga. Pe de altă parte, nume "noi" în această postură, menţionate atunci cînd se vorbeşte de "promovarea tinerilor" şi "primenirea clasei politice": Monica Iacob-Ridzi, Theodor Paleologu, Victor Ponta sau chiar Elena Udrea. Totul garnisit cu cîteva personaje a căror prezenţă în acest cabinet pare să fie legată strict de plata unor datorii financiare de campanie, cum ar fi Ionuţ Bazac sau Gabriel Oprea.

Nu ştiu de ce, dar nu mi se pare genul de cabinet făcut să dureze. Poate nu eram obişnuiţi cu genul ăsta de negocieri într-o coaliţie nemaiîntîlnită pînă acum şi-atunci numirile au părut scoase cu forcepsul. Dar nici coaliţia în sine nu mi se pare făcută să dureze
şi-atunci, revenind la cabinet, nu îi văd nici pe Bazac, nici pe Udrea gîndindu-se să dezvolte vreo lungă poveste de dragoste cu fotoliile lor de la ministere. Pare genul de alcătuire care să dea un pic din orice, să bifeze cît mai multe capitole, fără să spună, în fond, nimic. O improvizaţie de trecut anul.

Însă grija componenţei guvernului cred că e ultima pe lista coaliţiei. Împărţirea atît de minuţioasă pe feude şi plantaţii, la care asistăm zilele astea, îşi va menţine cea mai mare parte din efecte pe termen lung, probabil chiar dincolo de actuala legislatură. Şi oricum mult mai mult decît termenul de valabilitate al cabinetului Boc. Cred că asta ar trebui să ne dea de gîndit, şi mai puţin că Udrea sau Bazac vor ajunge miniştri.