Isterie necesară

Am auzit deja cîteva voci de analişti care susţin că "incidentul" (eu
i-aş spune tragedia) de la Slatina a declanşat o prigoană nemeritată a breslei medicilor. Că ancheta Ministerului Sănătăţii, începută vineri seara şi extinsă săptămîna asta asupra activităţii întregii unităţi, a fost pripită, e nedreaptă şi va declanşa isteria publicului.

Ţin să-i anunţ pe distinşii domni că publicul e isterizat demult, de mult prea demult. Doar că cel mai adesea nu are curajul sau pîrghiile pentru a-şi face şi publice nemulţumirile ajunse în stadiul de isterie. Sau dacă nemulţumirile/isteria ajung publice, prea rar ele ajung şi să schimbe ceva în actul medical, spre binele tuturor. Da, e adevărat că o anchetă începută în toiul nopţii de un ministru care s-a deplasat special pentru acest caz are aerul unei acţiuni de PR, numai că acest gen de acţiuni-fulger e procedura normală, cu care ar trebui să ne obişnuim. Nu cu plimbatul unui caz pînă ce pacientul se plictiseşte şi îşi retrage plîngerea sau pînă ce maşinăria de cumetrii şi afinităţi de breaslă se pune în mişcare atît de bine încît să-i facă scăpaţi basma curată pe cei vinovaţi. E foarte probabil că nu doar ziariştii au fost fericiţi să stea pînă la 3 dimineaţa ca să transmită în direct vestea demiterilor de la Slatina, ci şi toţi cei, prea destui, care care au avut de înfruntat mizeriile sistemului medical, prea destule.

Psihoza e bună, isteria e necesară. Anchetele şi deciziile ferme, fie ele şi sub presiunea presei (de parcă presa ar presa împotriva interesului public, nu pentru el) sînt, după mine, măsura aşteptată. Iureşul care ia pe sus, fie şi din interese de imagine, vinovaţii (bineînţeles, cu condiţia să li se fi stabilit fără dubii vinovăţia) ar trebui să fie norma, nu excepţia. Puţin îmi pasă că Bazac cîştigă imagine din astfel de acţiuni, dacă ele sînt îndreptăţite, pentru că orice ministru ar fi cîştigat oricum puncte dacă domeniul lui mergea fără cusur. Pacienţii au năvălit la spitalul din Slatina pentru a-şi spune păsul, pentru că se pare că doar cu ocazia unor tragedii ca cea de vineri oamenii prind curaj să reclame abuzurile şi actele medicale neconforme. Gestul lor a alimentat neliniştile medicilor şi compătimitorilor de serviciu - au fost folosite formule ca "stress", "presiuni" sau "demisii în lanţ". Cred că cei care îşi fac treaba fără reproş nu au motive să-şi facă griji, la fel cum cred că e momentul ca această solidaritate de breaslă, mai potrivită în alte ocazii, să înceteze cînd e vorba de pierderea de vieţi omeneşti sau de mutilări permanente. Fizice sau psihice. Medicii vor fi întotdeauna mai mult decît nişte prestatori de servicii ca oricare alţii şi nimeni nu le va lua asta. Dar nici ei n-ar trebui să uite că această prestare impecabilă de servicii le dă dreptul la o leafă şi la respectul celorlalţi.

Aş lăsa isteria asta, atîta cîtă e, să dea la iveală problemele grave ale sistemului, nu că nu le-am şti deja. Şi să determine, măcar de data asta, niscai schimbări în bine.