Guvernoiul

Termenul îi aparţine lui Cristian Tudor Popescu, care sublinia prin el, marţi seara, într-o discuţie la Realitatea TV, puterea aparentă a acestui executiv: îndelung pritocit, bucurîndu-se de o majoritate fără precedent în Parlament şi lăudîndu-se încă de la învestire cu viitoare măsuri care să-i aducă renumele de cel mai bun executiv
post-revoluţionar. Un guvern umflat în pene.

În realitate, el nu e decît un fel de glumă, întrucît pare să ducă lipsă încă de la naştere de principala resursă, de obicei cea care se erodează în timp: credibilitatea. De o lună, guvernul n-a făcut decît fie să ia măsuri contradictorii (unele anulate de instanţe), fie să nu ia măsuri deloc. Nu a reuşit să explice populaţiei cum are de gînd să traverseze criza. Iar cele două partide componente ale coaliţiei sînt incapabile să recunoască public că promisiunile electorale nu pot fi onorate. (Mă întreb de ce, că doar toţi aberează copios odată la patru ani, iar electoratul tot milos e...). Criza a făcut ca presiunea pentru un răspuns legat de promisiuni să fie mai mare ca în alte dăţi. Lumea vrea să ştie dacă-i laie sau bălaie, iar guvernul se încăpăţînează să tacă sau să se învîrtă în jurul cozii cu declaraţii pe lîngă subiect.

Pe acest fundal deloc roz, preşedintele Băsescu iese la scenă deschisă, cu mai multă insistenţă ca de obicei: face declaraţii şi participă la întîlniri – cu guvernul, cu coaliţia, cu sindicatele, cu patronatele - care atrag tuturor atenţia că se comportă mai degrabă ca un premier. Un gest neîntîmplător, bineînţeles.

Nu cred în teoria după care Băsescu se pregăteşte, încet-încet, să devină prim-ministru în loc de preşedinte, ceea ce ar explica declaraţia lui despre o posibilă renunţare la candidatură. Băsescu se pregăteşte cel mult să devină, cu acte-n regulă, şi preşedinte şi
prim-ministru de facto, din ce în ce mai la lumină odată cu un nou mandat. Probabil că ăsta e un bun început.

O trecere în revistă a editorialelor de prin presă relevă cîteva motivaţii posibile:
- Băsescu îşi creează singur un adversar cu care să se bată, iar criza pare a fi unul pe măsură, în lipsa unor contracandidaţi puternici în viitoarea campanie;
- Băsescu e singurul personaj credibil care poate anunţa populaţiei măsurile de sacrificiu necesare;
- Preşedintele ne pregăteşte de pe-acum pentru un eşec al actualei guvernări;
- Băsescu lansează teme de discuţie pentru că el este cel care negociază problemele coaliţiei cu Mircea Geoană.

Toată lumea e de acord că Boc lipseşte aproape cu desăvîrşire din orice combinaţie sau decizie. Ceea ce ne întoarce la ideea că acest guvernoi – îndelung pritocit, lustruit şi negociat – este de fapt un simplu balonaş de săpun, dependent de fiecare curent stîrnit de uşile trîntite de marii jucători politici. Că Boc e perfect pentru acest rol de executant comod e altă discuţie. În capul lui se sparg deja nemulţumirile celor care constată că acest cabinet lăudăros nu e în stare să furnizeze nişte decizii stabile sau măcar să dea nişte răspunsuri oneste despre impactul crizei economice. Acest guvern contează foarte puţin, iar asta începe să se vadă tot mai mult.

În interviul de la TVR, preşedintele a spus că, în funcţie de anumiţi factori, analizează şi posibilitatea de a nu mai candida încă o dată: "Nu te poţi duce să mai candidezi dupa eşecul unei coaliţii pe care ai stimulat-o să existe. (...) Dacă politica economică a Guvernului va fi un eşec, cu ce credibilitate te poţi duce in fata electoratului?" După mine, nu există decît o singură continuare, nerostită, a declaraţiei preşedintelui: "Ca atare, dacă va fi nevoie, această coaliţie şi acest guvern vor înceta cît de curînd să existe".