De la ostentativ la obsesiv-compulsiv, via vocativ

De cîteva luni bune, "Libertatea" are o fixaţie. Unii probabil o numesc "reţetă", parte din arsenalul secret cu care un ziar de scandal ţine piept (nici o aluzie la divele porno de pe prima pagină) concurenţei. Şi-anume vorbeşte cu glas tare. Se adresează direct protagoniştilor din materialele respective. Îi ceartă, ţipă la ei, se miră, îi întreabă, le strigă diverse chestii. Cum ar fi: "Mutule, ce maşină ţi-ai tras!". Sau: "Irinele, oare te înşeală Monica ?!". Ori: "Alina, vezi că vine alta mai porno ca tine!" (mă rog, citate aproximative, cu valoare de exemplu).

Asta o fi ideea "Libertăţii" de originalitate în faţa competiţiei. Sau poate vreun studiu atent elaborat a arătat că cititorul simte nevoia să audă din partea ziarului reacţii pe care şi el, cititorul, le-ar avea, poate, dacă s-ar întîlni faţă-n faţă cu Mutu (sau Irinel, sau Alina) şi şi-ar permite să i le strige, aşa, de bună ziua... Beats me...

Obsesia pare să fi scăpat însă de sub control în ediţia din 7 iulie. Titlurile cu vocative în ele au dat năvală peste cititori de parcă era concurs. Poate era. "Adelina, l-ai înnebunit pe popă cu decolteul tău!", observă excitat autorul chiar pe prima pagină. Ceva mai încolo, în rubrica "Actualitatea", altcineva se/o întreabă: "Andreea, cum ai dat bac-ul la sport ?". Dar asta e departe de a fi tot. Se face apel şi la noi, cineva ne trage de mînecă: "Ia uite ce şi-au pus pe maşini!" (era vorba de nişte stickere, dacă eraţi curioşi). Cronicarul monden nu face excepţie: "Mazăre, ce ţinută de gangster ţi-ai tras!". Totul culminînd cu o recomandare îngreţoşată: "Britney, treci la epilat !".

Înainte credeam că trebuie să fii complex şi să posezi o mare artă a disimulării, scriind prostii pe înţelesul ultimului semi-analfabet din fundul ţării. Dacă asta e noua cerinţă strategică (căruia numai vreun şef elveţian sau român îi vede sensul), atunci stima mea pentru oamenii de-acolo tocmai a devenit şi mai mare !

Ziarule, ce-ai, băi, cu noi ?!?

mai mult

Situaţia cu transpiraţia

De cîteva luni bune, campania celor de la Rexona şi-a întins tentaculele peste tot. Şi-au făcut rost inclusiv de emisiuni tematice pe la TV, unde de fapt se făcea la greu publicitate mascată. Mă rog, scopul scuză mijloacele... Au ajuns - legitim, de data asta - şi în subteran: ştiţi pătrăţelele de plastic destinate reclamei, lipite de inelele de care să te ţii în metrou, atîrnate de bara de desupra capului. Pe respectivele pătrăţele se lăfăie subsuoara cu porcuşor înconjurat de muşte şi de sloganul "Transpiraţia strică reputaţia" (btw, nu s-a prins nimeni că în reclama TV doamna dă cu deodorant peste respectivul porcuşor ?! Presupunînd că faci campanie pentru mai puţin educaţi, n-or să înţeleagă unii că merge să te dai peste şi să te speli mai puţin ?? Să te ţii atunci rahat în pădure de brazi, vorba bancului...).

Revenind, cum de ceva vreme sînt client fidel al metroului, mă amuz de reacţii. Cam în opt cazuri din zece, doamnele care se agaţă de inele şi dau cu ochii de reclamă, lasă automat mîna jos, preferînd să se ţină de altceva. Explicaţia că ar avea atît bun-simţ încît îşi dau seama că pot fi chiar ele cele în cauză şi nu vor să deranjeze nu ţine, pentru că dacă erau aşa pline de bun-simţ, foloseau ce trebuie încă de dimineaţă. Deci nu, nu e asta. De fapt e reacţia tipică, instinctivă, a oricărei persoane, de a nu da naştere la asocieri negative. Exact ca atunci cînd cineva zice "băi, miroase ceva a rahat în camera asta", iar noi ceilalţi ne uităm imediat pe talpă să vedem dacă nu cumva sîntem norocoşii cu pricina. Sau cînd spui proverbul cu prostul care îşi pune singur mîna-n cap, şi ai grijă să nu-ţi treci nici tu mîna prin păr în următoarele cîteva secunde. Să stai atîrnată de inel, cu subsuoara la vedere lîngă cea incriminată, cu porcuşor pictat pe ea, e probabil tabloul pe care nici o cucoană care realizează situaţia nu şi l-ar dori. Aşa că mai multe braţe lipite de corp = mai puţine mirosuri eliberate în aer şi mai puţine riscuri ca mirosurile să nu fie cele de Rexona. Campanie cu efect - chiar dacă indirect - garantat !
mai mult

Asta da culmea democraţiei în trafic !!

(Sursa: Cotidianul, care a primit-o de la un cititor-reporter, Florin).
mai mult

Crize şi banchize

Potrivit CNN, preţul benzinei în SUA a atins un nivel record zilele astea, de 4 dolari şi aproape 8 cenţi galonul. Dacă ar fi să echivalăm valute şi unităţi, asta vine cam 2 euro jumate pentru 3 litri şi trei sferturi, deci rotunjit cam 70 de eurocenţi pentru un litru de benzină. În realitate, conversia nu e aplicabilă (din multe motive care ţin de piaţă, valută, rezerve, consum, taxe etc.), dar de dragul exerciţiului, am putea spune că - aşa scumpă cum e - la americani benzina e mai ieftină !

Vestea proastă e că foarte probabil preţurile vor continua să urce - barilul pentru piaţa americană a atins şi el un record de 173 de dolari, fix dublu faţă de cît era anul trecut pe vremea asta, şi se pare că nu aici e limita. Printre motive: deprecierea dolarului şi Israelul care dă semne că ar vrea să atace Iranul (mare producător). Aşa că e posibil să mai vedem ceva puţuri arzînd, ca în Irak, spre binele încălzirii globale...

Vestea bună e că, tot din cauza încălzirii globale, anul ăsta s-ar putea ca gheaţa de la suprafaţa mării arctice să se topească, pentru prima oară. (Nu e vorba de gheţarii propriu-zişi, ci de stratul de gheaţă, destul de gros altminteri, de la suprafaţa apei mării). Care-i vestea bună în chestia asta ?! Păi acum se poate fora mai uşor după petrol şi la Polul Nord !!
mai mult

Senatul României vă prezintă ştirile !

Nici nu se putea potriveală mai nefericită: în ziua în care BBC îşi anunţa dispariţia dintre reperele presei române, cîţiva senatori îşi pătau chiloţii cu spîrcîiala legislativă numită "modificarea Legii Audiovizualului", care obligă jurnalele radio-TV să includă în proporţii egale ştiri "pozitive" şi "negative".

De 24 de ore, mediile de comunicare (ziare, audiovizual, online) sucesc pe toate părţile aberaţia cuplului de comici involuntari Ghişe-Funar. (Fără îndoială că cei doi vor intra în istorie, indiferent dacă legea va intra în vigoare sau nu). Nu cred că are rost să reiau uimirile, indignările sau argumentele presei, societăţii civile şi publicului larg, o sinteză bine făcută a discuţiilor găsiţi aici. În ce mă priveşte cred că, indiferent dacă eşti din presă sau nu, nu-ţi trebuie decît bun-simţ şi ceva sănătate mintală ca să constaţi că:
1. o ştire înseamnă ceea ce e de interes public şi are impact asupra unui număr cît mai mare de oameni (ei bine, da, chiar dacă e vorba de bikinii Andreei Marin, la urma urmei);
2. ceea ce e pozitiv pentru unii e negativ pentru alţii, şi în orice caz, cei doi termeni sunt suficient de vagi încît să se preteze la interpretări şi pentru un filosof, şi pentru un analfabet.

Probabil că unii dintre cei care au votat proiectul şi-au imaginat că vor rezona cu nemulţumiţii de ponderea violenţei (violuri, accidente, omucideri, flagranturi de adulter cu năbădăi) sau can-can-ului şi trivialului. Îi invit să citească punctul 2. Şi le reamintesc că nu o lege poate decide ce se consumă şi ce nu, poate doar legea pieţei. Care stabileşte şi ponderea din jurnale, că veni vorba. În plus, există jurnale şi jurnale - de la Pro TV şi Antena 1 trecînd prin Realitatea sau TVR şi pînă la Trinitas TV există suficiente nuanţe.

Alţii şi-or fi închipuit că fac un mare bine colegilor din guvern dacă obligă media să prezinte cine ştie ce măsuri sau iniţiative. Numai că guvernul s-a împotrivit din răsputeri proiectului. În plus, o majorare de pensii sau o recoltă-record vor fi comunicate oricum, şi fără cota stabilită de lege. De ce ? Vezi punctul 1 !

Presupunînd că majoritatea senatorilor realmente asta simte în legătură cu efectele ştirilor negative, trebuie să fii extraordinar de prost sau de pervers ca să şi ieşi public cu o astfel de propunere sau să-i dai girul. Prost pentru că eşti rupt de realitatea care stabileşte de vreo 2-3 sute de ani ce-i aia o ştire. Pervers pentru că abia aştepţi să începi un joc de-a Big Brother şi să vezi pe toată lumea chinuindu-se să îl înţeleagă sau să marşeze la el.

Ce mi se pare cel mai important de notat este însă pînă unde s-a ajuns cu preocupările în Senatul României. Un astfel de subiect spune, într-adevăr, multe despre ocupanţii fotoliilor de acolo, oricît de mult te-ai strădui să aperi rolul instituţiilor democratice ale statului şi legitimitatea celor care le reprezintă. Cred că şi nea Gheorghe din deal şi Patapievici au aceeaşi flegmă pe limbă.

Nici nu-i de mirare că tot ieri pagina oficială a Senatului României a devenit loc de joacă pentru internautii ceva mai pricepuţi, care şi-au postat poze personale în chip de aleşi sau au recurs la năzdrăvănii şi mai picante. Din păcate nici una suficient de relevantă pentru ceea ce simt, în materie de perversiuni sexuale, jurnaliştii şi publicul faţă de aleşii lor...
mai mult

Good bye, BBC !

We could see it coming... ca să zic aşa, că tot e vorba de ceva care vine de peste Canalul Mînecii. Da, BBC World Service închide Secţia Română, după aproape 69 de ani de funcţionare neîntreruptă (anunţul oficial, chiar de pe pagina lor în limba română, aici).

Motivele - pragmatice, reci şi tăioase ca o ploaie londoneză: finanţarea de către stat a instituţiei e din ce în ce mai redusă, iar puţinii bani trebuie redirecţionaţi către servicii care emit spre zone de mult mai mare interes în aceste vremuri; prioritate are Orientul Mijlociu, din motive lesne de înţeles după 11 septembrie. De-aia ziceam mai sus că era previzibil - oamenii erau puşi pe închideri încă din 2005, cînd i-au desfiinţat pe bulgari, greci, maghiari sau slovaci. Era firesc să nu aplice duble standarde în aceeaşi zonă. România e acum membră a UE şi NATO, deci egală, teoretic, în multe privinţe, cu Marea Britanie sau Germania. Se presupune aşadar că suntem o democraţie funcţională, cu o presă consolidată.

Am un interes special pentru acest subiect. Am lucrat doi ani la Secţia Română a BBC de la Londra. M-am mîndrit că, după un filtru de concursuri care a durat jumătate de an, am ajuns în locul pe care generaţia mea şi multe dinaintea ei îl asemuiau cu Everestul presei. Ştiu că şi BBC s-a mîndrit cu mine, ca unul din primii săi jurnalişti cu studii de profil, făcute după Revoluţie. Mi-amintesc cum m-am simţit prima oară cînd am realizat că vocea mea se aude de la microfoanele faimosului BBC, traversînd o Europă întreagă; simt gustul acelei emoţii incredibile şi acum.

Am gustat însă şi din "românisme" pe care speram să nu le întîlnesc atît de departe de malurile Dîmboviţei. Le-am pus pe seama şocului vitezei cu care nişte oameni, în multe privinţe încremeniţi în proiect, erau nevoiţi să se adapteze unor realităţi noi şi unui alt spirit. Societatea românească în tranziţie, în mic, dar cu accent.

Pe scurt - o experienţă interesantă.

Pentru cei mai puţin avizaţi, Serviciul Mondial al BBC emite încă de la începutul secolului trecut. A tot deschis şi închis secţii în diverse limbi în funcţie de diverse situaţii sau interese: al doilea război modial, războiul rece, nevoia de targetare a coloniilor (ulterior state independente) asiatice sau africane, consolidarea democraţiilor emergente etc. Este parte integrantă a BBC, foloseşte tot aceleaşi resurse editoriale, doar că banii nu vin direct de la contribuabil (aşa-zisa "taxă radio") ca pentru programele interne, ci prin intermediul unor finanţări ale unui comitet supravegheat de Ministerul lor de Externe. Ei decid dacă merită efortul logistic şi editorial să emiţi pentru China sau pentru Nigeria sau pentru România.

Din punctul nostru de vedere, probabil că merita. BBC era un reper în materie de standarde pentru breaslă, chiar dacă puţine instituţii media din RO le aplică. După părerea mea, nu eşti un jurnalist complet pus la punct dacă n-ai aruncat măcar un ochi pe manualul de standarde BBC. Pe urmă, pentru marele public, trecea drept imparţial şi neaservit şi era util uneori să auzi aceleaşi ştiri ale zilei relatate sau explicate altfel.

Rămîn cîteva victime colaterale: BBC emite în română inclusiv pentru Republica Moldova, care nu e nici în NATO, nici în UE, ba dimpotrivă, are carenţe grave la capitolul democraţie şi drepturile omului, e o ţară divizată de separatişti, ca să nu mai vorbim de sfera de influenţă rusească în care gravitează - transmisiunile erau însă comune, aşa că basarabenii vor rămîne fără această importantă sursă de informare, cel puţin în limba română. Pe urmă, frecvenţele FM deţinute de BBC, care îi fuseseră alocate pentru o anume structură de program, cea în care predominau emisiunile în română - e de presupus că CNA le va retrage, mai devreme sau mai tîrziu.

Teoretic, există o parte bună: nu mai e (atîta) nevoie în România de un serviciu ca BBC - asta înseamnă o presă evoluată, iar o posibilă viitoare redeschidere a serviciului, la care visează deja unii, ar rima poate nefericit cu o deteriorare a standardelor. Ceea ce, fireşte,
nu-şi doreşte nimeni. Ca şi Europa Liberă, şi BBC se poate lăuda că a avut atîta succes în consolidarea democraţiei încît n-a mai fost nevoie de ei !

Şi totuşi...
mai mult

Ţi-am dat bip, că sunt voinic/şi în cap nu am nimic!

Sîmbătă seara. Cină romantică, la terasă, cu lampioane, muzică în surdină şi tot tacîmul. Primul sms a venit pe la nouă şi jumătate. Al doilea peste vreo 5 minute. Următorul peste alte trei. Peste încă două minute – un altul. Şi încă unul. Şi încă unul. Şi încă unul.

Preţ de o oră şi jumătate, Adrian Eftimie, Vania, Thornado şi alţi papagali m-au invitat prin sms să-i votez la un număr scurt în nu-ştiu-ce competiţie muzicală. La unşpe fără cinci am cedat nervos şi am apelat serviciul de relaţii cu clienţii. La urma urmei, implicarea operatorului era evidentă: dacă expedierea mesajelor putea fi şi la întîmplare, numărul scurt din 4 cifre care colecta "voturile" şi ascunderea indentităţii expeditorului sub un nume de cod erau clar rezultatul unei colaborări cu compania de telefonie.

La 22.57, vocea catifelată a robotului de la Vodafone m-a informat:"pentru a intra în legătură cu un consultant aveţi de aşteptat 10 secunde". Am ascultat melodia în buclă trei minute, după care vocea catifelat-automată a revenit zeflemitor: "serviciul nostru este disponibil doar între orele 8-23".

Paranteză: am o lungă istorie a problemelor cu Vodafone. Băieţaşii şi fetiţele de la call center care se intitulează pompos consultanţi sunt ori nişte nesimţiţi aroganţi, ori foarte amabili. În 90% din cazuri, rezultatul discuţiei e însă acelaşi. Diferă doar maniera în care respectivii ajung la concluzia că problema e peste puterea lor de rezolvare imediată şi că "s-a notat", "vom transmite", "vă mai căutăm noi". Un contract de transfer de responsabilitate a fost procesat după trei săptămîni, deşi din două-n două zile eram minţit senin "azi se rezolvă, chiar acum am introdus totul în reţea". Un domeniu Internet a fost suspendat deşi era plătit – a durat 8 zile pînă cînd cineva să recunoască greşeala şi să promită o reducere compensatorie a facturii (lucru care de alfel nu s-a întîmplat niciodată). Aplicaţia de control online a flotei de telefoane a mers numai după ce cineva s-a convins, în alte cîteva zile, că nu e "de la cache-urile" mele, ci de la un bug al lor. Niciodată operatorul nu e de vină, întotdeauna tu eşti cel care precis a făcut ceva greşit ! (Şi nu, nu întrebaţi de ce nu schimb furnizorul – sunt pentru îmbunătăţrea serviciilor şi corectarea erorilor, nu pentru abandon tot pe timpul şi banii mei).

Revenind: probabil că aş fi uitat de incidentul de sîmbătă dacă azi la prima oră n-ar fi sunat pe acelaşi mobil un vînzător de credite bancare, gata să-mi facă o ofertă. Aşa că am sunat şi eu la Vodafone. I-am explicat consultantului că sînt clientul companiei de peste 10 ani, că numărul în cauză e "pe firmă" şi ca atare nu ar trebui să fie ocupat cu spam-uri şi că la ultima actualizare a contractului, de acum două luni, am menţionat explicit, ca de fiecare dată, că nu doresc să primesc oferte de nici un fel, nici de la companie, nici de la partenerii ei. Miracol ! Poate că băiatul de la telefon e unul care nu minte, din principiu. Poate că era un naiv în prima lui zi de lucru. Sau poate mai degrabă în ultima. Poate că era sătul de bullshitul servit zilnic clienţilor. Cert e că mi-a răspuns fără ezitări: "Pe contul Dvs. figurează, într-adevăr, interdicţia de a trimite mesaje publicitare, şi cu toate astea a fost ignorată! Nu ştiu dacă din neglijenţă sau deliberat, dar e clar că nu s-a ţinut cont de ea. Îmi cer scuze pentru incident, altă explicaţie nu am, v-am modificat însă chiar acum setările, astfel încît să nu mai primţi alte spam-uri.". Recunosc, mi-a închis gura. Poate că era doar un PR-ist genial, care n-a mişcat de fapt nici un deget. O să mă lămuresc la următorul concert, sau în campania de la toamnă, cînd Tăriceanu, Videanu, Berceanu sau Motreanu o să-mi ceară votul...

Iar pentru DJ Eftimie, Vania, Thornado şi alţi ciumeţi am următorul mesaj (ştiu că probabil l-ar pefera prin sms, dar asta e...): aţi cumpărat degeaba o bază de date Vodafone, dacă nici măcar nu v-aţi dat osteneala să vedeţi că n-am nici în clin nici în mînecă cu targetul vostru sau cu băşina de competiţie la care participaţi. Nu numai că nu am să votez pentru voi, dar probabil că data viitoare, dacă va mai fi vreuna, eu şi cunoscuţii mei la fel de sătui de spamurile voastre o să investim într-un teanc de cartele. Nu mă îndoiesc că de la niscai colegi din presă vom afla nu numai numerele voastre, dar probabil şi pe-ale rudelor sau prietenilor apropiaţi. O să vă sunăm sau o să vă dăm mesaje o seară întreagă, aşa, for fun, pînă o să vă întrebaţi cine mama dracului are ceva cu voi şi de ce. Şi dacă o să sunaţi la unşpe fără cinci la serviciul de relaţii cu clienţii, o să aveţi chiar şi ocazia să mai ascultaţi şi altă muzică decît a voastră !
mai mult

În siajul localelor

Mihnea de la Politică & New Media şi-a propus să vadă ce efect a avut campania electorala online pentru alegerile locale şi ce înseamnă pentru utilizatorii de net o campanie politică în acest mediu. Sondajul se găseşte aici

http://codexpolitic.us/sondaj/index.php?sid=98959 ,

am participat - ceea ce vă recomand şi vouă - şi sînt convins că, odată ce le vom afla, rezultatele ne vor folosi tuturor.
mai mult

Alianţa resentimentelor. Dar nu numai atît.

Aşadar, PD-L şi PNG au dat fuga unul în braţele celuilalt, să nu cumva să le scape majoritatea în Consiliul General.

Daca tot nu am cîştigat primăria, măcar să putem bloca primarul ales. Asta ar fi partea cu resentimentele. Dar e o abordare pragmatică, pînă la un punct. Doar e la îndemîna tuturor lecţia primului mandat al lui Băsescu, căruia pesediştii i-au pus patru ani beţe-n roate.

Ăsta e doar unul din foloasele secundare. Scopul principal nu e însă blocarea primarului; pe termen lung, şi cu ceva atenţie din partea presei, acest lucru s-ar vedea şi ar depuncta proaspăta coaliţie. Mult mai plauzibil este că PD-L vrea să îşi conserve cu orice preţ zona de influenţă şi oamenii din Primărie şi din instituţiile subordonate acesteia. Implicit, să-şi protejeze clientela care beneficiază de pe urma prezenţei în administraţie a celor mai sus menţionaţi. Dar asta, totuşi, nu dă bine nici măcar în ochii electoratului PD-L, obişnit în ultima vreme ca partidul să-şi cam bată joc de el, susţinîndu-l pe Videanu sau propunîndu-i-l candidat în alegeri pe Blaga... Şi-atunci declaraţia formală e că numărul de mandate obţinute îi permite PD-L să facă destule în CGMB şi mai ales îi dă voie, cum a zis Videanu, să se alieze cu cine vrea pentru formarea unei majorităţi. Aşa şi este. Altă abordare pragmatică – dacă se poate, de ce nu ?

Şi uite că dispus s-a arătat Becali. Pentru fanii pragmatismului declarat al PD-L, probabil că nu e nimic rău în asta. Ne ajutăm cu cine putem, la fel cum am tot luat, în ultima vreme, cam tot ce era liber pe piaţă, chit că venea şi de la PRM... Încă nu s-a risipit mirosul urît al preluării cu arme şi bagaje a fostului primar pesedist de la sectorul 1, Vasile Gherasim, acum consilier general cu acte în regulă pe listele democraţilor. În ce-i priveşte pe fanii pragmatismului PNG, asocierea legitimează partidul - care şi-aşa a performat destul de bine în aceste alegeri – drept o mică mare forţă, care poate înclina balanţe şi negocia acorduri pe o "piaţă" ca Bucureştiul.

În acelaşi spirit al dispreţului faţă de electorat, PD-L n-a oferit nici un motiv pentru care n-a negociat şi cu alţii – PNL fiind varianta cea mai plauzibilă, aşa cum se întîmplă acum în nenumărate judeţe. S-a oferit în schimb Becali să emane un nor de gaz toxic în spaţiul public, declarînd că el ar fi negociat, chipurile, şi cu liberalii, care i-ar fi promis în schimb că nu-i mai fac şicane şi-l lasă să intre în posesia unui teren din sectorul 1 pe care Chiliman n-ar fi vrut pînă acum să
i-l dea. Evident, cinstit fiind, Becali a refuzat !!!!!!!

Printre atîtea pragmatisme marca Videanu şi Becali, negociatorii declaraţi ai alianţei ultra-rapide, un principiu umblă totuşi cu capul spart. Cel care spune că dacă te bagi în troacă, te mănîncă porcii.

Gustului amar al înfrîngerii în alegerile pentru primărie i se va adăuga cel al constatării că s-a mai făcut ceva ce nu se face. Iar asta semnalează de obicei un atac la decenţă şi la bun-simţ.

Aş vrea să văd cît de uşor le va fi de-acum înainte intelectualilor de prestigiu, necondiţionat de partea PD-L şi a lui Băsescu, să explice de ce partidul lor favorit, garantul luptei anti-corupţie şi păstrătorul eticii în politică, a ajuns în pat cu cel pe care-l consideră chiar ei inamicul nr. 1 al moralei, bunului-simţ şi limbii române.

În ce le priveşte pe cele două partide proaspăt îmbrăţişate, cînd e sex la repezeală, se mai lasă uneori şi cu boli venerice. Iar astea se iau şi de la o curvă la alta, oricît de versată s-ar crede fiecare dintre ele. mai mult

Drum bun, cale bătută !

Videanu şi-a încheiat azi mandatul.

I-am dedicat aici pe blog suficiente analize şi sînt convins că, într-un fel sau altul, va reveni în discuţie periodic - mandatul lui a lăsat destule urme, chit că mai multe rele decît bune.

Cum corect este să dai cuvîntul şi celeilalte părţi, găsiţi aici, c/o Mediafax, propriul lui bilanţ făcut la plecare.

E posibil ca la anul pe vremea asta, premierul României să se numească Adriean Videanu.

Pînă atunci, cred că avem cu toţii nevoie de o binemeritată pauză.
mai mult