miercuri, 25 iunie 2008

Good bye, BBC !

We could see it coming... ca să zic aşa, că tot e vorba de ceva care vine de peste Canalul Mînecii. Da, BBC World Service închide Secţia Română, după aproape 69 de ani de funcţionare neîntreruptă (anunţul oficial, chiar de pe pagina lor în limba română, aici).

Motivele - pragmatice, reci şi tăioase ca o ploaie londoneză: finanţarea de către stat a instituţiei e din ce în ce mai redusă, iar puţinii bani trebuie redirecţionaţi către servicii care emit spre zone de mult mai mare interes în aceste vremuri; prioritate are Orientul Mijlociu, din motive lesne de înţeles după 11 septembrie. De-aia ziceam mai sus că era previzibil - oamenii erau puşi pe închideri încă din 2005, cînd i-au desfiinţat pe bulgari, greci, maghiari sau slovaci. Era firesc să nu aplice duble standarde în aceeaşi zonă. România e acum membră a UE şi NATO, deci egală, teoretic, în multe privinţe, cu Marea Britanie sau Germania. Se presupune aşadar că suntem o democraţie funcţională, cu o presă consolidată.

Am un interes special pentru acest subiect. Am lucrat doi ani la Secţia Română a BBC de la Londra. M-am mîndrit că, după un filtru de concursuri care a durat jumătate de an, am ajuns în locul pe care generaţia mea şi multe dinaintea ei îl asemuiau cu Everestul presei. Ştiu că şi BBC s-a mîndrit cu mine, ca unul din primii săi jurnalişti cu studii de profil, făcute după Revoluţie. Mi-amintesc cum m-am simţit prima oară cînd am realizat că vocea mea se aude de la microfoanele faimosului BBC, traversînd o Europă întreagă; simt gustul acelei emoţii incredibile şi acum.

Am gustat însă şi din "românisme" pe care speram să nu le întîlnesc atît de departe de malurile Dîmboviţei. Le-am pus pe seama şocului vitezei cu care nişte oameni, în multe privinţe încremeniţi în proiect, erau nevoiţi să se adapteze unor realităţi noi şi unui alt spirit. Societatea românească în tranziţie, în mic, dar cu accent.

Pe scurt - o experienţă interesantă.

Pentru cei mai puţin avizaţi, Serviciul Mondial al BBC emite încă de la începutul secolului trecut. A tot deschis şi închis secţii în diverse limbi în funcţie de diverse situaţii sau interese: al doilea război modial, războiul rece, nevoia de targetare a coloniilor (ulterior state independente) asiatice sau africane, consolidarea democraţiilor emergente etc. Este parte integrantă a BBC, foloseşte tot aceleaşi resurse editoriale, doar că banii nu vin direct de la contribuabil (aşa-zisa "taxă radio") ca pentru programele interne, ci prin intermediul unor finanţări ale unui comitet supravegheat de Ministerul lor de Externe. Ei decid dacă merită efortul logistic şi editorial să emiţi pentru China sau pentru Nigeria sau pentru România.

Din punctul nostru de vedere, probabil că merita. BBC era un reper în materie de standarde pentru breaslă, chiar dacă puţine instituţii media din RO le aplică. După părerea mea, nu eşti un jurnalist complet pus la punct dacă n-ai aruncat măcar un ochi pe manualul de standarde BBC. Pe urmă, pentru marele public, trecea drept imparţial şi neaservit şi era util uneori să auzi aceleaşi ştiri ale zilei relatate sau explicate altfel.

Rămîn cîteva victime colaterale: BBC emite în română inclusiv pentru Republica Moldova, care nu e nici în NATO, nici în UE, ba dimpotrivă, are carenţe grave la capitolul democraţie şi drepturile omului, e o ţară divizată de separatişti, ca să nu mai vorbim de sfera de influenţă rusească în care gravitează - transmisiunile erau însă comune, aşa că basarabenii vor rămîne fără această importantă sursă de informare, cel puţin în limba română. Pe urmă, frecvenţele FM deţinute de BBC, care îi fuseseră alocate pentru o anume structură de program, cea în care predominau emisiunile în română - e de presupus că CNA le va retrage, mai devreme sau mai tîrziu.

Teoretic, există o parte bună: nu mai e (atîta) nevoie în România de un serviciu ca BBC - asta înseamnă o presă evoluată, iar o posibilă viitoare redeschidere a serviciului, la care visează deja unii, ar rima poate nefericit cu o deteriorare a standardelor. Ceea ce, fireşte,
nu-şi doreşte nimeni. Ca şi Europa Liberă, şi BBC se poate lăuda că a avut atîta succes în consolidarea democraţiei încît n-a mai fost nevoie de ei !

Şi totuşi...

4 comentarii:

Radu Nicolae spunea...

Ce sa zic ... Si aici nostalgie mare. O "bucata" de istorie a fost trecuta in sertarul cu amintiri! Ce sa zic, santem printre "norocosii" care ascultau pe ascuns atat BBC cat si Europa Libera, deci e clar ca o mica parere de rau ramane, un fel de gust amar, de dor ... Pentru tine, care ai lucrat, banuiesc ca e si mai mult ...
"A la nostra..."

Tudor Muşat spunea...

radu nicolae: E un reper care a traversat citeva epoci, nu numai a copilariei/adolescentei noastre. Deh, macar sa foloseasca celor care poate au mai mare nevoie...

Radu Nicolae spunea...

Ah sincer sa fiu nu vad toata nevoia asta de a exporta ("so called") democratiile noastre si (din nou "so called") libertatile de care avem parte ... anumite popoare nu au nevoie, si mai ales nu sant in conditia de a le primi. Din partea mea THE QUEEN si supusii ei (apropos, GOD "SHAVE" THE QUEEN) pot cheltui cati ban vor pe emisiuni pentru chinezi arabi & Co. Din partea mea nu as da nici un cent gaurit de Clint cu Magnumul 44 al sau! Si ma opresc aici.

Tudor Muşat spunea...

radu nicolae: Poate că ceea ce vezi tu e rezultatul "exportului" - cine ştie cum ar fi fost fără :))... în plus, Coca-Cola se vinde bine în China, e şi ăsta un rezultat :))