Alianţa resentimentelor. Dar nu numai atît.

Aşadar, PD-L şi PNG au dat fuga unul în braţele celuilalt, să nu cumva să le scape majoritatea în Consiliul General.

Daca tot nu am cîştigat primăria, măcar să putem bloca primarul ales. Asta ar fi partea cu resentimentele. Dar e o abordare pragmatică, pînă la un punct. Doar e la îndemîna tuturor lecţia primului mandat al lui Băsescu, căruia pesediştii i-au pus patru ani beţe-n roate.

Ăsta e doar unul din foloasele secundare. Scopul principal nu e însă blocarea primarului; pe termen lung, şi cu ceva atenţie din partea presei, acest lucru s-ar vedea şi ar depuncta proaspăta coaliţie. Mult mai plauzibil este că PD-L vrea să îşi conserve cu orice preţ zona de influenţă şi oamenii din Primărie şi din instituţiile subordonate acesteia. Implicit, să-şi protejeze clientela care beneficiază de pe urma prezenţei în administraţie a celor mai sus menţionaţi. Dar asta, totuşi, nu dă bine nici măcar în ochii electoratului PD-L, obişnit în ultima vreme ca partidul să-şi cam bată joc de el, susţinîndu-l pe Videanu sau propunîndu-i-l candidat în alegeri pe Blaga... Şi-atunci declaraţia formală e că numărul de mandate obţinute îi permite PD-L să facă destule în CGMB şi mai ales îi dă voie, cum a zis Videanu, să se alieze cu cine vrea pentru formarea unei majorităţi. Aşa şi este. Altă abordare pragmatică – dacă se poate, de ce nu ?

Şi uite că dispus s-a arătat Becali. Pentru fanii pragmatismului declarat al PD-L, probabil că nu e nimic rău în asta. Ne ajutăm cu cine putem, la fel cum am tot luat, în ultima vreme, cam tot ce era liber pe piaţă, chit că venea şi de la PRM... Încă nu s-a risipit mirosul urît al preluării cu arme şi bagaje a fostului primar pesedist de la sectorul 1, Vasile Gherasim, acum consilier general cu acte în regulă pe listele democraţilor. În ce-i priveşte pe fanii pragmatismului PNG, asocierea legitimează partidul - care şi-aşa a performat destul de bine în aceste alegeri – drept o mică mare forţă, care poate înclina balanţe şi negocia acorduri pe o "piaţă" ca Bucureştiul.

În acelaşi spirit al dispreţului faţă de electorat, PD-L n-a oferit nici un motiv pentru care n-a negociat şi cu alţii – PNL fiind varianta cea mai plauzibilă, aşa cum se întîmplă acum în nenumărate judeţe. S-a oferit în schimb Becali să emane un nor de gaz toxic în spaţiul public, declarînd că el ar fi negociat, chipurile, şi cu liberalii, care i-ar fi promis în schimb că nu-i mai fac şicane şi-l lasă să intre în posesia unui teren din sectorul 1 pe care Chiliman n-ar fi vrut pînă acum să
i-l dea. Evident, cinstit fiind, Becali a refuzat !!!!!!!

Printre atîtea pragmatisme marca Videanu şi Becali, negociatorii declaraţi ai alianţei ultra-rapide, un principiu umblă totuşi cu capul spart. Cel care spune că dacă te bagi în troacă, te mănîncă porcii.

Gustului amar al înfrîngerii în alegerile pentru primărie i se va adăuga cel al constatării că s-a mai făcut ceva ce nu se face. Iar asta semnalează de obicei un atac la decenţă şi la bun-simţ.

Aş vrea să văd cît de uşor le va fi de-acum înainte intelectualilor de prestigiu, necondiţionat de partea PD-L şi a lui Băsescu, să explice de ce partidul lor favorit, garantul luptei anti-corupţie şi păstrătorul eticii în politică, a ajuns în pat cu cel pe care-l consideră chiar ei inamicul nr. 1 al moralei, bunului-simţ şi limbii române.

În ce le priveşte pe cele două partide proaspăt îmbrăţişate, cînd e sex la repezeală, se mai lasă uneori şi cu boli venerice. Iar astea se iau şi de la o curvă la alta, oricît de versată s-ar crede fiecare dintre ele.