Mărginimea - 2

La Sibiu - funny thing ! - nu ţi se dă indicativul taxiului pe care l-ai comandat. Nici măcar nu ţi se spune "v-am găsit maşină, vine în 5 minute", pentru că nu există să nu fie maşini şi să vină mai tîrziu de 5 minute ! I se dă şoferului, în schimb, numele tău, aşa că poţi vedea în faţă la gară, să zicem, zece taximetrişti întrebîndu-te cum te cheamă. Sistemul pare să meargă fără probleme. Dacă faci comandă la pensiunea aflată la 15 kilometri de oraş, pe Valea Ştezii, printre dealuri şi oi, ţi se trimte negreşit o maşină - fără fiţe de extra-urban sau contor deja pornit. "Doamnă, nu-mi spuneţi dacă aţi găsit, şi ce maşină vine, să nu mi-o ia altcineva ?!". Doamna: "Staţi liniştit, dacă am zis că vă trimit, va fi acolo". Şi a fost, negreşit.

Acest gen de seriozitate l-a costat pe patronul pensiunii la care am stat vreo cîteva milioane bune, pentru că un grup de bucureşteni i-a dat ţeapă cu cîteva camere de week-end-ul cu 1 mai. Oamenii au văzut că plouă, n-au mai venit şi nici la telefoanele lui nu s-au sinchisit să mai răspundă... Ideea să le ia garanţie prin mandat i se păruse deplasată - "nu voiam să fac oamenii să se simtă prost" - dar acum medita serios la asta. S-a dus să se răcorească de nervi rugîndu-i, politicos, pe nişte turişti care se dădeau cu motorete de motocros închiriate să nu mai alerge pe dealurile din jur, că strică iarba de păşunat. Surprinzător, oamenii l-au ascultat şi s-au mutat pe un drum forestier. Abia mai tîrziu am aflat - erau din Germania.