Reţetă pentru indecişi

S-a spus că marea problemă a acestor alegeri va fi absenteismul. Nu era nevoie de statistici ca sa vad în jurul meu o grămadă de rude, prieteni sau cunoscuţi cu dilema participării sau nu la vot. Pe mai multe voci, aceeaşi arie: nimeni nu convinge. Candidaţii ar fi venit, chipurile, cu aceleaşi teme (aici, dragii moşului, nu cred că e vina lor, că doar ce căzurăm de acord că avem un set de probleme pe cap şi cineva trebuie să le găsească o rezolvare... şi decît să discutăm în campanie despre dosare sau amante sau religie, ca în anii trecuţi, mai bine discutăm despre trafic şi grădiniţe, că tot s-o naşte o soluţie...). La temele cu pricina ar fi propus fantezii şi nu soluţii reale, pentru că de fapt pe ei tot interesele de partid îi mînă şi tot de aranjamente se vor ocupa...

Pentru cei care se întreabă dacă şi de ce să meargă la urne, n-am decît o soluţie simplă şi, recunosc, nu e una revoluţionară, ci una de compromis, aşa cum de altfel se întîmplă 90% din lucruri în politică. Filtrul ar arăta aşa: candidatul care se apropie cel mai mult de cel dorit (chiar dacă cel dorit nu există, sau există dar nu candidează), programul care atinge cele mai multe teme care te preocupă şi care propune un mod de rezolvare acceptabil pentru tine şi, nu în ultimul rînd, doza de instinct care îţi spune că unul sau altul din participanţi are voinţa, posibilitatea, sprijinul (inclusiv de partid) sau seriozitatea de a face cît mai multe din cele promise. E ca şi cum ai face intersecţia tuturor acestor "mulţimi"... În felul ăsta, chiar dacă nu ai o preferinţă clară, măcar dai un vot pragmatic... ca să nu stai totuşi pe bară şi să accepţi că au ales alţii un primar/consiliu pentru 4 ani.

Se asezonează tot cu ceva aşteptări pentru turul doi şi se serveşte de preferat pînă pe la ora 19, că pe urmă începe înghesuiala la cabine a celor care s-au dezmeticit tîrziu şi e păcat să staţi la coadă într-o duminică şi-aşa mohorîtă. Succes !