De vină e... PNL ! Că n-au găsit altă rimă.

Am întîlnit, în cîteva ocazii, acea specie de părinţi care scuză pasiv orice porcărie făcută de copilul lor. Cei care ori n-au citit "Dl. Goe", ori n-au înţeles nimic. În loc să-i administreze odraslei porţia cuvenită de educaţie, sau să persevereze dacă n-au reuşit din prima, respectivii recurg la un repertoriu inepuizabil de circumstanţe atenuante. Cineva i-a provocat. Ceva n-a mers. Alţii sînt şi mai răi.

De ieri - ceva mai timid la început, mai apoi din ce în ce mai convins şi tăios - repertoriul de circumstanţe atenuante se conturează ameninţător: pe bloguri, în unele ziare, pe la televiziuni. Monstruoasa coaliţie PD-L + PSD e deja frecventabilă. Nici nu s-a bătut încă palma (personal, mă încăpăţînez să cred că nici nu se va bate, pînă la urmă) şi deja există "raţiuni solide" pentru un parteneriat care pînă mai ieri ar fi provocat bube pe pielea fină a analiştilor, comentatorilor şi membrilor de partid deopotrivă.

Una din ele e că ţara trebuie totuşi guvernată de cineva şi cu cît mai repede, cu atît mai bine. Că dacă nu, dă criza peste noi şi ne prinde nepregătiţi. O alta spune că dacă aritmetica votului a creat doi cîştigători, atunci suntem siliţi să acceptăm colaborarea - e o formă de împărţire a podiumului, nu ? Cea care le bate pe toate este însă cea a "aroganţei liberale". Pentru că PNL a avut pretenţii prea mari, PD-L a fost silit să se îndrepte spre ceilalţi. (La fel şi PSD, ca să fim riguroşi, dar pe ei nu-i suspectam oricum - nu-i aşa ? - de prea multă moralitate). Nu e tot: din teza presiunilor exagerate ale PNL decurge (iar ?!) cea a "răului cel mai mic": PNL oricum avea de gînd să guverneze cu social-democraţii, bine că le-a dejucat PD-L planurile ! Decît să mai fi rămas Tăriceanu, mai bine Mitrea vicepremier...

Şi cum orice pilulă amară trebuie învelită într-o glazură dulceagă de fabricatie străină, ni se aduce aminte că şi Obama a fost silit s-o coopteze pe Hillary în echipa lui. Ca să nu mai vorbim de dictonul care zice că orice politician bun trebuie să înghită zilnic o broască rîioasă pe stomacul gol, aşa, simbolic, să nu uite în ce treabă murdară s-a băgat. Şi doar Năstase e infinit mai delicat decît o broască rîioasă, of course.

În rezumat, dacă mîine palma se va bate totuşi, analiştii vor să ştiţi că PDL a fost forţat. Provocat. N-a vrut. N-a avut de ales. S-a plecat (omeneşte, că oameni sîntem) în faţa inevitabilului. PNL a dat primul. A ameninţat cu intrarea în opoziţie. A vrut postul de premier, ca garanţie că n-o să fie iar dinamitat de partenerii lui cu antecedente. Probabil că a procedat prost şi imoral, nimic de zis. Dar, formal, avînd doar 20%, el nu putea decît să fie invitat la guvernare de unul din cei doi grei şi nu i-a convenit nici o ofertă. În schimb, în ce-l priveşte, PD-L va fi făcut, conform declaraţiei lui Boc, un "compromis raţional".

Pe părinţii care le scuză odraslelor lor orice, care se uită în altă parte cînd progeniturile vandalizează troleibuzele sau fură de la colegi sau, mai tîrziu, îşi bat nevestele, îi pot înţelege. Sînt copiii lor şi cu asta basta - restul e relativ. Pot accepta, la limită, orbirea provocată de legătura de sînge. Dar cu un partid nu ai o relaţie de rudenie. Îl poţi renega oricînd. Sau poţi măcar să încerci să-l corijezi. A te uita însă în altă parte în timp ce el îşi bate joc de tine mi se pare prea mult. Doar dacă nu cumva de asta l-ai votat !