Proiect nou la Realitatea FM

De luni, 2 februarie, cine are chef să mă şi asculte din nou, nu doar să mă citească, o poate face la Realitatea FM, de luni pînă vineri, de la ora 16.

"Casa Presei" va fi un talk-show care se concentrează pe subiectul zilei şi singura emisiune cu invitaţi în studio: politicieni, sindicalişti, membri ai societăţii civile, jurnalişti – pe scurt, toate personajele grele ale zilei care au un cuvînt de spus. Formatul este acelaşi cu al "Turnului de control" pe care l-am făcut ani buni la Radio Total şi, tot ca şi vechea emisiune la vremea ei, este singura de acest gen de la un radio privat.

Am acceptat fără să stau prea mult pe gînduri invitaţia lui Robert Turcescu - care conduce postul - din cîteva motive simple:

• Mă asociez oricărui proiect radiofonic de conţinut şi tuturor celor care mai cred că în FM se poate face şi altceva decît prezentare de piese muzicale, farse la telefon sau revista presei de scandal;
• Susţin ideea unui radio de ştiri şi a unui program de dezbatere a subiectelor zilei destinat mai ales celor în mişcare sau la serviciu, care depind de această sursă de informare;
• Dincolo de management, consultanţă sau orice altceva rămîn în primul rînd jurnalist (iar formula de colaborare de la Realitatea FM îmi lasă destul timp şi pentru restul proiectelor media);
• Nu în ultimul rînd, contactul zilnic cu newsmakerii îmi asigură o bază de documentare şi mai bună pentru articolele de opinie de pe blog.

Principalele oraşe în care se aude Realitatea sînt Bucureşti – 90.2 FM, Cluj – 92.8 FM, Sibiu – 90.4 FM, Mangalia – 98.9 FM, Sulina – 107 FM.

Vă aştept în "Casa Presei", zilnic de la 16 la 17, la Realitatea FM.

mai mult

Shorter is better

Doar în anumite situaţii, fireşte... cum ar fi cea de faţă: cui i se pare prea complicată introducerea întregii formule impuse de Blogger - http://tudormusat.blogspot.com - îi recomand varianta mai comodă, bazată pe simpla redirecţionare, a tastării www.tudormusat.ro în browser. Ajungeţi tot aici. Pînă la mutarea completă pe domeniul personal. Frecventaţi cu încredere !

mai mult

Guvernoiul

Termenul îi aparţine lui Cristian Tudor Popescu, care sublinia prin el, marţi seara, într-o discuţie la Realitatea TV, puterea aparentă a acestui executiv: îndelung pritocit, bucurîndu-se de o majoritate fără precedent în Parlament şi lăudîndu-se încă de la învestire cu viitoare măsuri care să-i aducă renumele de cel mai bun executiv
post-revoluţionar. Un guvern umflat în pene.

În realitate, el nu e decît un fel de glumă, întrucît pare să ducă lipsă încă de la naştere de principala resursă, de obicei cea care se erodează în timp: credibilitatea. De o lună, guvernul n-a făcut decît fie să ia măsuri contradictorii (unele anulate de instanţe), fie să nu ia măsuri deloc. Nu a reuşit să explice populaţiei cum are de gînd să traverseze criza. Iar cele două partide componente ale coaliţiei sînt incapabile să recunoască public că promisiunile electorale nu pot fi onorate. (Mă întreb de ce, că doar toţi aberează copios odată la patru ani, iar electoratul tot milos e...). Criza a făcut ca presiunea pentru un răspuns legat de promisiuni să fie mai mare ca în alte dăţi. Lumea vrea să ştie dacă-i laie sau bălaie, iar guvernul se încăpăţînează să tacă sau să se învîrtă în jurul cozii cu declaraţii pe lîngă subiect.

Pe acest fundal deloc roz, preşedintele Băsescu iese la scenă deschisă, cu mai multă insistenţă ca de obicei: face declaraţii şi participă la întîlniri – cu guvernul, cu coaliţia, cu sindicatele, cu patronatele - care atrag tuturor atenţia că se comportă mai degrabă ca un premier. Un gest neîntîmplător, bineînţeles.

Nu cred în teoria după care Băsescu se pregăteşte, încet-încet, să devină prim-ministru în loc de preşedinte, ceea ce ar explica declaraţia lui despre o posibilă renunţare la candidatură. Băsescu se pregăteşte cel mult să devină, cu acte-n regulă, şi preşedinte şi
prim-ministru de facto, din ce în ce mai la lumină odată cu un nou mandat. Probabil că ăsta e un bun început.

O trecere în revistă a editorialelor de prin presă relevă cîteva motivaţii posibile:
- Băsescu îşi creează singur un adversar cu care să se bată, iar criza pare a fi unul pe măsură, în lipsa unor contracandidaţi puternici în viitoarea campanie;
- Băsescu e singurul personaj credibil care poate anunţa populaţiei măsurile de sacrificiu necesare;
- Preşedintele ne pregăteşte de pe-acum pentru un eşec al actualei guvernări;
- Băsescu lansează teme de discuţie pentru că el este cel care negociază problemele coaliţiei cu Mircea Geoană.

Toată lumea e de acord că Boc lipseşte aproape cu desăvîrşire din orice combinaţie sau decizie. Ceea ce ne întoarce la ideea că acest guvernoi – îndelung pritocit, lustruit şi negociat – este de fapt un simplu balonaş de săpun, dependent de fiecare curent stîrnit de uşile trîntite de marii jucători politici. Că Boc e perfect pentru acest rol de executant comod e altă discuţie. În capul lui se sparg deja nemulţumirile celor care constată că acest cabinet lăudăros nu e în stare să furnizeze nişte decizii stabile sau măcar să dea nişte răspunsuri oneste despre impactul crizei economice. Acest guvern contează foarte puţin, iar asta începe să se vadă tot mai mult.

În interviul de la TVR, preşedintele a spus că, în funcţie de anumiţi factori, analizează şi posibilitatea de a nu mai candida încă o dată: "Nu te poţi duce să mai candidezi dupa eşecul unei coaliţii pe care ai stimulat-o să existe. (...) Dacă politica economică a Guvernului va fi un eşec, cu ce credibilitate te poţi duce in fata electoratului?" După mine, nu există decît o singură continuare, nerostită, a declaraţiei preşedintelui: "Ca atare, dacă va fi nevoie, această coaliţie şi acest guvern vor înceta cît de curînd să existe".

mai mult

Isterie necesară

Am auzit deja cîteva voci de analişti care susţin că "incidentul" (eu
i-aş spune tragedia) de la Slatina a declanşat o prigoană nemeritată a breslei medicilor. Că ancheta Ministerului Sănătăţii, începută vineri seara şi extinsă săptămîna asta asupra activităţii întregii unităţi, a fost pripită, e nedreaptă şi va declanşa isteria publicului.

Ţin să-i anunţ pe distinşii domni că publicul e isterizat demult, de mult prea demult. Doar că cel mai adesea nu are curajul sau pîrghiile pentru a-şi face şi publice nemulţumirile ajunse în stadiul de isterie. Sau dacă nemulţumirile/isteria ajung publice, prea rar ele ajung şi să schimbe ceva în actul medical, spre binele tuturor. Da, e adevărat că o anchetă începută în toiul nopţii de un ministru care s-a deplasat special pentru acest caz are aerul unei acţiuni de PR, numai că acest gen de acţiuni-fulger e procedura normală, cu care ar trebui să ne obişnuim. Nu cu plimbatul unui caz pînă ce pacientul se plictiseşte şi îşi retrage plîngerea sau pînă ce maşinăria de cumetrii şi afinităţi de breaslă se pune în mişcare atît de bine încît să-i facă scăpaţi basma curată pe cei vinovaţi. E foarte probabil că nu doar ziariştii au fost fericiţi să stea pînă la 3 dimineaţa ca să transmită în direct vestea demiterilor de la Slatina, ci şi toţi cei, prea destui, care care au avut de înfruntat mizeriile sistemului medical, prea destule.

Psihoza e bună, isteria e necesară. Anchetele şi deciziile ferme, fie ele şi sub presiunea presei (de parcă presa ar presa împotriva interesului public, nu pentru el) sînt, după mine, măsura aşteptată. Iureşul care ia pe sus, fie şi din interese de imagine, vinovaţii (bineînţeles, cu condiţia să li se fi stabilit fără dubii vinovăţia) ar trebui să fie norma, nu excepţia. Puţin îmi pasă că Bazac cîştigă imagine din astfel de acţiuni, dacă ele sînt îndreptăţite, pentru că orice ministru ar fi cîştigat oricum puncte dacă domeniul lui mergea fără cusur. Pacienţii au năvălit la spitalul din Slatina pentru a-şi spune păsul, pentru că se pare că doar cu ocazia unor tragedii ca cea de vineri oamenii prind curaj să reclame abuzurile şi actele medicale neconforme. Gestul lor a alimentat neliniştile medicilor şi compătimitorilor de serviciu - au fost folosite formule ca "stress", "presiuni" sau "demisii în lanţ". Cred că cei care îşi fac treaba fără reproş nu au motive să-şi facă griji, la fel cum cred că e momentul ca această solidaritate de breaslă, mai potrivită în alte ocazii, să înceteze cînd e vorba de pierderea de vieţi omeneşti sau de mutilări permanente. Fizice sau psihice. Medicii vor fi întotdeauna mai mult decît nişte prestatori de servicii ca oricare alţii şi nimeni nu le va lua asta. Dar nici ei n-ar trebui să uite că această prestare impecabilă de servicii le dă dreptul la o leafă şi la respectul celorlalţi.

Aş lăsa isteria asta, atîta cîtă e, să dea la iveală problemele grave ale sistemului, nu că nu le-am şti deja. Şi să determine, măcar de data asta, niscai schimbări în bine.

mai mult

Casa albă... şi goală

Nu numai presa din România caută cu lumînarea poveştile de "tranziţie": cum se rătăcesc noii parlamentari pe culoarele Casei Poporului, dacă au zîmbit sau nu cînd li s-a făcut fotografia pentru legitimaţie, cine ce plantă şi-a adus în biroul ministerial şi tot aşa. Time relatează despre bîlbele din prima zi de lucru ale funcţionarilor din administraţia Obama. În afară de faptul că a depus din nou jurămîntul pentru că la ceremonie s-a încurcat, Obama s-a speriat cînd presa şi consilierii s-au ridicat în picioare la intrarea lui într-o sală de conferinţe, protocol cu care nu s-a obişnuit încă. În aceeaşi seară, a rătăcit pe culoare spre noua reşedinţă privată, pînă l-a îndrumat cineva. Cam din acest punct încep să mă mir: oamenii ăia nu te-ajută dacă nu le-o ceri explicit ??

Cea mai tare chestie mi se pare însă cum noii funcţionari de la Casa Albă şi-au petrecut prima zi fără să se poată loga pe computere, fără blackberry şi fără adrese de e-mail. Ca şi cum nu se ştia de prin noiembrie că se va schimba echipa ! Potrivit Time, biroul de presă
s-a căznit vreo două ore pînă să reuşească să trimită un e-mail reporterilor acreditaţi. Toate astea sună de parcă Bush şi-ar fi luat cu el toţi oamenii, inclusiv pe cei de la IT sau de la magazia cu rechizite.

Sper ca măcar valiza cu codurile nucleare să fie unde trebuie !
mai mult

O seară la televizor

Daca-l mai văd pe Prigoană invitat la TV - vomit ! Am înţeles că apariţiile lui la orice oră pe orice post erau menite să-i asigure suficientă vizibilitate în vederea viitoarei candidaturi, dar gata, alegerile au trecut, omul e acum deputat şi pe deasupra mai face parte şi dintr-un partid la guvernare. Succes pe toată linia, aşa că e momentul unei pauze, mă gîndesc. Indiferent cîte invitaţii fac (iresponsabil) cei de la Realitatea, Prigoană ar trebui să ştie că dacă apari des nu înseamnă că vei şi deveni/rămîne popular. Şi, mai ales, că nu mai are scuza de a fi "vocea poporului", acum e vocea oficială a puterii!

Pe Antena 1, Mîndruţă traduce din doi în paişpe discursul de inaugurare al lui Obama. Aproape lăcrimînd, se scuză: "sînt atît de emoţionat că nu-mi găsesc cuvintele"... WTF ? Ştiam că Obama a fost ales preşedintele SUA, nu Mîndruţă !

Înapoi la Realitatea, o altă figură care invadează ecranul aproape zilnic este Victor Ciorbea. Redescoperit după alegeri, ca o comoară, alături de Radu Vasile sau Petre Roman, foşti premieri şi ei. De acord că e bine să întrebi despre culisele unui act de guvernare pe cei care l-au exercitat nemijlocit, dar în 8 ani pe respectivii nu i-a întrebat nimeni de sănătate. Probabil că guvernul Boc pare mai neajutorat, aşa că fiecare pas pe care-l face trebuie atent verificat; Năstase şi Tăriceanu se pare că se bucurau de mai multă încredere...

În fine, ce mi se pare cel mai tare e că nu trece nici un jurnal de ştiri fără Vanghelie. Sub motiv că face parte din grupul PSD care n-a dorit guvernarea alături de PD-L, primarul de la 5 e noul guru de la care se aşteaptă analize, decizii şi predicţii. Chiar şi cînd nu e vorba de partidul său. O parte bună ar fi că, în lipsa primarului ocupat cu noua carieră de star TV, poate se ocupă totuşi cineva şi de felia aia de Bucureşti. Dar partea cea mai bună este că, vorbind atît de mult, Vanghelie ar putea ajunge să se apropie întrucîtva de gramatica de bază. Se spune că orice limbă străină se învaţă vorbind, aşa că Vanghelie are ocazia să-şi exerseze şi el româna. Dacă nu cumva o să-ncepem s-o uităm noi.

mai mult

Propunere indecentă

Pe blogul lui, Tăriceanu dă, optimist, startul numărătorii inverse pentru guvernul Boc: "nu poate, nu ştie şi nu are soluţii la problemele economice, ca atare clipele lui sînt numărate". Fostul premier nu e singurul care taie zile din calendar: fie că e vorba de taberele din PSD care aveau alte planuri, fie de acei pedelişti şi electoratul lor care nu şi-au revenit nici acum de pe urma combinaţiei din decembrie, există o sumedenie de mîini care ar da în orice clipă brînci în prăpastie cabinetului şi celor care l-au năşit. Dacă e să mă întrebe pe mine, dorinţa le va fi îndeplinită destul de curînd.

Nu neapărat pentru că guvernul Boc va fi zguduit de crize de genul celor care i-au şubrezit pe Ciorbea, Radu Vasile sau – cu mai puţin succes - pe Tăriceanu. Ci pentru că, mă încăpăţînez să cred, guvernul Boc, aşa pritocit şi îndelung cumpănit cum a dat impresia că ar fi, atunci, în decembrie, nu a fost nici o clipă gîndit să dureze. Îi vedeţi pe Videanu, Pogea, Udrea, Bazac, oameni cu afaceri grele, avînd de gînd să se eternizeze prin birouri oficiale ? Îl vedeţi pe proaspătul ales Prigoană pledînd cu acelaşi patos şi peste două-trei luni pentru eliminarea pensionarilor de pe ştatele de plată sau pentru reducerea salariilor parlamentarilor ? Îl vedeţi pe Paleologu fericit după un an în groapa cu lei ? În afară de de eternii executanţi Andronescu, Nica sau Marian Sîrbu de la PSD, probabil că numai Emil Boc şi-ar dori cu adevărat să facă parte din acest cabinet mai mult de cîteva luni. Asta dacă tot a fost silit să se bage şi să rămînă şi fără primăria Clujului, şi cu banii luaţi.

Nu ştiu dacă Tăriceanu are dreptate cînd acuză guvernul actual de incompetenţă crasă, dar afirmaţia lui va cîştiga fără luptă, pentru că nu vom putea verifica. Guvernul Boc va fi ocupat cu orice altceva decît cu problemele generate de criza economică sau, făcînd abstracţie de criză, cu orice probleme de stat în general. La înaintare, Videanu, Pogea sau Dan Nica vor ţine populaţia ocupată cu explicaţii savante şi contradictorii despre credite, riscuri, rezerve strategice, vremuri grele şi bugete de austeritate. În vreme ce Cati Andronescu va experimenta pe spinarea elevilor şi pe nervii părinţilor a treizecea reorganizare a învăţămîntului. Între timp, restul haitei poate rezolva adevăratele probleme de interes pentru cele două părţi.

În primul rînd, plantarea seminţelor unei frumoase şi durabile prietenii între banii statului şi firmele clientelare care au nevoie de ei. Ministerele şi celelalte agenţii, administraţii şi autorităţi atît de minuţios împărţite vor atribui ce e de atribuit, după care pot fi părăsite relaxat şi fără regrete – beneficiile ulterioare vor fi oricum mult mai mari. În al doilea rînd, pregătirea terenului pentru al doilea mandat al preşedintelui Băsescu: un amestec de promisiuni deşarte de reformă constituţională (care vor viza mai ales Parlamentul şi care se vor opri oricum la uşa aceleiaşi instituţii) şi ceva măsuri populiste pe ultima sută de metri; de preferat - pentru un maximum de tupeu - exact cele refuzate azi. Cînd misiunea va fi îndeplinită, fiecare va fi pe cont propriu.

După care poporului i se va livra circul pe care oricum l-a mai văzut şi cu care se presupune că e deja obişnuit: nu ne-am înţeles, unii au trădat, alţii s-au schimbat, ei au clătinat barca, ba ei au tras preşul, în concluzie n-a mers, hai v-am pupat, pa !

Aşa că celor care îşi doresc un sfîrşit cît mai grabnic şi fără dureri al alianţei PDL-PSD şi al guvernului rezultat din ea, le sugerez să se mai gîndească: poate ar fi bine ca în loc să lase acest cabinet să scape atît de uşor cu "dă lovitura şi fugi", să-l silească sau să-şi dorească măcar ca acesta să stea la putere suficient de mult încît să arate dacă şi cît este, într-adevăr, de nepregătit, corupt, catastrofal. Să se chinuie îndelung la Palatul Victoria. Să apuce să facă ceva care
să-l afunde sau, dimpotrivă, să-l umple de eroism. Altfel, va spăla putina şi va scăpa doar cu ştampila de şmecher. Ceea ce s-ar putea chiar să îi facă plăcere. Una egală cu nemulţumirea noastră.

mai mult

Schimbul de replici

E interesant, chiar dacă pe alocuri previzibil. Şi, bineînţeles, amuzant. Mă rog, asta deocamdată, pînă ce va deveni inutil şi enervant. Nu ştiu dacă ei se vor prinde - la momentul oportun, sau vreodată - de chestia asta. Probabil că nu.

S-au conturat deja două mari refrene ale sezonului, pe care fiecare dintre tabere le fredonează pe cît de insistent, pe atît de ipocrit.

Primul e cel a visteriei goale pe care a găsit-o puterea la preluarea mandatului. Şi care ar trebui să explice nu numai de ce guvernanţii de-acum nu pun în practică (măcar o parte din) promisiunile din campanie dar şi de ce nu onorează măcar angajamentele fostului guvern (vezi indemnizaţiile pentru mame, măgăria supremă în momentul de faţă). La orice fel de întrebare, sugestie sau reclamaţie legată de bani - şi într-o guvernare totul e legat de bani ! - cabinetul Boc va strîmba din nas şi va declama în cor: "Visteria e goală, nu ne-am aşteptat să fie atît de proastă situaţia!".

Dinspre opoziţia PNL răsună a doua mare placă stricată: incompetenţa anticipată a guvernului PSD-PDL. Nuanţată însă chiar cu un pic de dibăcie, strecurată de Tăriceanu însuşi via blogul personal: "într-o ţară condusă bine, prin măsuri de dreapta, anul 2009 ar fi trebuit să însemne continuarea creşterii economice şi crearea a zeci de mii de noi locuri de muncă". PNL şi UDMR se miră şmechereşte: cum, nu va fi creştere economică ? va fi şomaj ? imposibil, oricine altcineva ar fi făcut treabă, e clar că dacă e o problemă, ea e din cauza guvernului PSD-PDL ! În parte corect, I'll give you that, dar să te faci că plouă chiar în halul ăsta, cînd afară ninge de fapt cu criză, e totuşi cam mult, nu ?

E ping-pong. E o mostră din tentativele de turnat cu pîlnia varianta noastră, singura corectă. E începutul logic de an şi de mandat.

Nimic surprinzător pînă aici. Ce ar fi realmente uimitor, după mine, ar fi ca ambele tabere să ştie, de fapt, şi ce vor face mai departe.

mai mult