Uneori e mişto să fii la putere

În preajma campaniei electorale se simte. Dă-o-ncolo de aşa-zisă erodare la guvernare. Avantajul e că poţi să monopolizezi agenda publică şi să iei piuitul adversarilor încă înainte de începerea bătăliei propriu-zise pe voturile electoratului.

Ca televiziune sau ziar, oricît de mult ai ţine în braţe Opoziţia (deşi e greu de desluşit uneori care este Opoziţia, dar asta e altă discuţie), nu poţi să ignori gesturile şi declaraţiile Puterii, deghizate în ştiri de interes public. Dacă nu zici de pensii sau de banii de Dacii sau de efectele crizei americane sau de lefurile profesorilor - chiar dacă miros toate a populisme şi a scormoneli de ultimă oră prin buzunare - vine altcineva şi dă ştirea. Nimeni nu-şi poate permite să rateze astfel de subiecte. Fie că sînt acţiuni concrete, fie declaraţii.

Pe chestia asta, PNL a reuşit, deocamdată, să-şi înghesuie adversarii într-un colţ. Nimeni nu poate cîrti la măsurile populiste fără să şi-o fure de la alegători. Principalul opozant, PDL, stă pe margine şi n-are ce să facă, mai ales că mai nou nu-l mai bagă nimeni în seamă. PNL a renunţat să-i mai răspundă sau să-l atace, şi asta probabil că e teribil de frustrant.

Dacă scoate la iepuri din joben pînă în noiembrie şi inoculează, discret, ideea că guvernează relaxat şi fără probleme, PNL intră în cursă cu un avantaj mult mai mare decît erodarea la putere: aparenta siguranţă în chestiuni economice. Care, în vremurile astea, e mult mai de folos decît tunetele şi fulgerele tradiţionale, pe orice subiect, ale altor partide.