De ce va cîştiga Blaga în turul doi

Da, ştiu, e probabil prea devreme pentru astfel de pariuri. Urnele s-a închis de doar cîteva ore, la televizor se ţipă analize pe cincizeci de voci, graficele în culori vii ne joacă încă în faţa ochilor. Şi, de fapt, tot ce avem în materie de rezultate entru turul I sînt pînă acum doar exit-poll-uri. Dar o să-mi permit pariul. Pentru a verifica valabilitatea unui pronostic făcut înainte de noua campanie electorală. Pentru a nu fi (sau a fi doar într-o cît mai mică măsură) influenţat de avalanşa articolelor de presă de zilele astea... Şi pentru că vreau să văd pînă unde pot să mă încred în instinct...

Aproape la egalitate, pe cei doi contracandidaţi la Primăria Bucureştiului îi aşteaptă nu un tur doi, ci mai degrabă un turnir. După baletul din primul tur, în care unii se menajau, alţii tatonau terenul, iar alţii creşteau pe lîngă candidaţii mai cunoscuţi, acum se cunosc protagoniştii bătăliei finale, care se vor încleşta probabil în cîteva confruntări foarte dure. E de presupus că cercurile controlate de democraţi şi de preşedinte îi vor da la mînă lui Blaga materie primă din greu pentru anihilarea lui Oprescu, referitor mai ales la trecutul (şi prezentul, mă încăpăţînez eu) său pesedist. La rîndul lui, acesta din urmă va miza în continuare pe imaginea de persoană colorată, cu aere de independenţă şi poate că îşi va mai nuanţa un pic şi soluţiile fanteziste legate de problemele Capitalei...

Numai că problemele şi soluţiile oferite la ele sunt, după mine, capitol deja depăşit în aceste alegeri pentru Capitală. Bucureştenii se vor reîntoarce, încet şi sigur, către votul politic. Cei tineri, activi, deschişi către nou, exact cei pe care experimentul Videanu i-a convins că nu merită să investeşti prea mult în partide, cei care şi-ar fi dorit un alt tip de edil, mai pragmatic, mai apropiat de modul lor de a gîndi, mai mult manager şi mai puţin politician, toţi aceştia probabil contemplă acum dezamăgiţi perspectiva duelului dintre Oprescu şi Blaga. Ceilalţi însă vor ciuli urechea la chemările de corn, pentru că de data asta e care pe care.

I-a revenit ieşitului din cursă Ludovic Orban misiunea neplăcută de a rezuma situaţia: bucureştenii vor avea de ales între "o Capitală neguvernabilă" - în care un candidat slab pregătit şi fără susţinerea unui Consiliu General poate duce Bucureştiul într-un blocaj - şi o administraţie care să perpetueze modul actual de lucru, ineficient şi viciat de clientelism politic. Şi iată cum sintagma "răul cel mai mic" va deveni iar valuta forte în acest tur doi de scrutin. De dragul acestei cauze pe care o preţuim mai mult decît orice analiză serioasă, făcută din timp şi cu atenţie, ne vom polariza o dată în plus, pentru a

Şi totuşi, de ce Vasile Blaga ? Pentru că Oprescu e subţire şi nu spune mai nimic, iar acum aceste lucruri se vor vedea mai clar, fiind vorba de o dezbatere unu la unu. Pentru că electoratul candidaţilor mici, dacă şi cît va mai ieşi a doua oară la vot, are în general simpatii de dreapta. Pentru că deşi PSD-ului i se pare că a făcut o mare şmecherie participînd cu doi candidaţi – unul propriu, şi unul proaspăt ieşit din partid, dar încă bine ancorat acolo – abia acum, cînd Geoană şi Iliescu recomandă deschis susţinerea lui Oprescu, electoratul care mai credea în independenţa doctorului se va mira/dezmetici/înfuria. Pentru că oricît ai încerca să aduni procente, Oprescu nu e Diaconescu, iar parte din cei care l-au votat pe acesta din urmă nu iubeau neapărat partidul, ci s-au regăsit poate într-o imagine ceva mai modernă a social-democraţiei româneşti. Pentru că un PNL care cochetează cu ideea de a propune publicului susţinerea lui Sorin Oprescu va da de gîndit şi îşi va antagoniza, pe acest subiect, o parte din electorat. Pentru că, delimitîndu-se şi mai mult de mandatul lui Videanu, în următoarea campanie, Blaga poate smulge, de milă-de silă, un vot "pragmatic" – un primar cu un consiliu de partea lui, cu cîteva proiecte de continuat poate ceva mai bine decît predecesorul (deh, speranţa moare ultima!), tot e mai bun decît un primar tare doar în gură.

Şi pentru că dacă altceva n-a mers, îşi vor zice foarte mulţi, atunci măcar să nu renunţăm la tradiţie.