De ce se amînă grevele

E acelaşi gen de tragere de timp pe care o practică, cu maxim succes, politicienii atunci cînd vine vorba de teme incomode. Marile centrale nu vor proteste acum. Primul motiv a fost enunţat de liderul BNS, Dumitru Costin, aproape cu spume la gură: cum să susţin creşterea salariilor pentru bugetari ? Păi ar fi nedrept – una e profesorul sau artistul cu 6 milioane de lei vechi pe lună şi alta e şeful de regie care cîştigă 4 mii de euro. Bugetari sînt şi unii şi alţii ! Nu merge-aşa... Nici Cartel Alfa nu se apucă acum de greve.

Al doilea motiv a fost îndemnul preşedintelui: mişcările sindicale trebuie amînate pînă la începutul anului viitor, ca să treacă alegerile.

Primul argument îmi aminteşte de motivele pe care şi le tot dădeau cei 322 ca să scape de preşedinte. Sau de pretextele pe care le invocau cînd nu voiau să dea pe mîna Parchetului pe cîte vreun coleg de Parlament. Pe scurt, cînd voiau sau nu voiau să facă ceva, şi scuza că mîine plouă era bună !

În al doilea discurs, însă, s-ar putea găsi urme de logică. Lăsaţi-l pe Tăriceanu să mai guverneze o lună jumate, ce mai poate face ?! Dacă sînteţi cuminţi şi aşteptaţi "să treacă alegerile", negociaţi cu o coaliţie nouă, girată de mine, şi vă cresc şansele.

Pe urmă, Băsescu şi-a făcut de două ori datoria: a promulgat legea în favoarea profesorilor şi a îndemnat la suspendarea protestelor, deci a calmat o criză. A lăsat să se înţeleagă că sînt bani pentru bugetari, dar n-a făcut-o lată pînă la capăt, asistînd în tăcere la creşterea bulgărelui.

Probabil că, în lumina acestor sugestii, nici PDL-ul nu va merge pînă la capăt cu moţiunea care teoretic ar putea umili guvernul, făcîndu-l să se înece ca ţiganu' la mal. Tăriceanu poate perora satisfăcut încă o lună şi jumătate pe marginea responsabilităţii, evitării crizei şi creşterii economice sănătoase.

It's a win-win situation. E drept că doar pentru Băsescu şi Tăriceanu, fiecare cu orizontul său de aşteptare. Profesorii pot să mai aştepte...