Cum mi-am petrecut campania electorală

La început am fost curios. (N-am forţat limita pînă la optimism, am zis să fiu rezonabil). Am golit zilnic cutia poştală. Nu prea m-am descurcat printre pliante, toate arătau la fel şi vorbeau despre aceleaşi lucruri. Ba, parcă cei de la PD-L insistau pe pensii... aşa... ca un adevărat partid de dreapta...

Pe urmă m-am amuzat. Un candidat dintr-un colegiu vecin şi-a lipit, din exces de zel, afişe pe toate uşile de la blocurile din cartierul meu, după care, realizînd greşeala, şi-a trimis iepuraşii să le răzuie conştiincios. Era să mănînce bătaie, lumea a crezut că vandalizează afişele concurenţei...

După ce m-am amuzat, m-am întristat. Nişte piţi de pe la nişte institute de apartament m-au sunat vrînd să ştie fie cu cine o să votez pentru prim-ministru (sic!), fie dacă am telefon mobil şi membri ai familiei cu vîrste peste 30 de ani. Vreo două au încercat chiar să mă convingă că e un apel spontan şi că numărul meu a fost generat de computer, uitînd că îmi prezentaseră taman candidaţii din colegiul meu !

Am răspuns şi la alte telefoane. Doar am răspuns, că de vorbit, au vorbit numai ei. Înregistraţi, pe bandă. Anca Boagiu a sunat cel mai des. Mi-a tot pomenit de Parlamentul European, deşi zău că aş fi vrut să ştiu mai multe despre cel de la Bucureşti. Cineva, nu mai ştiu cine, şi-a luat şi măsuri de precauţie: "Dacă nu vă interesează oferta noastră electorală, ne scuzaţi pentru deranj". Am apreciat.

Cînd nu m-am conversat cu robotul Ancăi sau cu operatoarele piţi,
m-am conversat cu nişte băieţi gelaţi care patrulau prin faţa blocului. Prima oară am crezut că sînt la ciordit. Pe urmă m-am lămurit, cînd unul m-a întrebat conspirativ: "Vreţi o broşură cu doamna Brînduşa ?". M-am simţit ca-n liceu, cînd Playboy-ul era de contrabandă... Şi, oricum, Brînduşa o fi lucrînd ea la circ, da' nu cred că ştie mişcări din alea... hm...

După cîteva zile, băieţeii bruneţei au dispărut - vecinii mei au fost foarte fericiţi, pentru că cele două microbuze de campanie de unde se dădeau fluturaşi ne ocupau locurile de parcare, şi-aşa pe sponci. Acum, îi mai deranjează - doar un pic - bannerele lui Adrian Neacşu, atîrnate de toţi stîlpii; de cînd cu vîntul ăsta de peste noapte, hîrîie aşa, un pic creepy...

Între telefoane şi iepuraşi de campanie cu pungi de diverse culori,
m-am uitat, bineînţeles, la televizor. Mi s-a părut că toţi dau pe dinafară de pasiune şi angajament. Cel mai tare mi s-a părut Voiculescu, m-a marcat un filmuleţ în care stătea pe patul unora, pe cuvertura aia bună, de musafiri, iar amărîţii de locatari de Ferentari îl ascultau sfioşi în picioare, de parcă ei erau scoşi la lecţie. A, şi să nu-l uit pe Vadim, care citea de pe o foaie: "să nu credeţi... ăăă... că o să ezit să-i bag pe mafioţi la puşcărie". Despre ceilalţi candidaţi n-am reţinut decît un singur lucru, că spoturile şi reportajele (?) lor de campanie au fost făcute de acelaşi student de anul I (cum student la ce ? la orice !) între două cursuri şi-un biliard. Probabil fratele operatoarei piţi.

Cu candidaţii nu m-am întîlnit. E drept, n-am fost prea des la piaţă şi suspectez că am fost depunctat din cauza asta. Am stat însă pe net destul de mult, sperînd că pe (puţinele) bloguri sau site-uri o să găsesc şi programul întîlnirilor cu cetăţenii. Că m-aş fi dus. Am găsit cîteva poze de la nişte întruniri, dar care cică deja avuseseră loc, deci ce folos ?! Acuma, ştiu şi eu... şi despre debarcarea pe Lună se zice că a fost un fals regizat în studio, pot eu să fiu sigur că Virgil Tudorache chiar s-a întîlnit cu profesorii ?...

În fine... Acum că greul a trecut, mai am o săptămînă în care să mă cert de complezenţă cu amicii mei care nu vor să meargă la vot. O să mă fac că nu-i înţeleg şi-o să le mai bag odată aia cu spiritul civic, nu-l lăsa pe altul să decidă pentru tine, poate chiar şi p-aia cu răul cel mai mic, mă rog, the usual stuff. După care o să rîdem cu toţii, ei chiar foarte tare, şi o să le povestească şi altora ce haios sînt şi ce bine se distrează cu mine şi ce păcat că nu vin şi eu cu ei la munte week-endul ăsta.