Premier cu nume de criză

Premisele de la care se pleacă: 1. nici un partid sau alianţă nu va avea majoritatea necesară formării unui guvern monocolor;
2. implicit, numirea premierului de către preşedinte nu va fi o simplă formalitate.

Teoretic, se poate discuta de o coaliţie între primii clasaţi, PSD(+PC) şi PSD. Dar ea ar fi greu înghiţită de electoratul portocaliu, punîndu-l pe Băsescu într-o postură mai mult decît incomodă în anul în care vrea un nou mandat. După mine, varianta asta iese din discuţie (dacă o fi fost de fapt vreodată...).

Teoretic, o coaliţie PSD(+PC)cu PNL n-ar surprinde prea multă lume, dată fiind colaborarea tacită dintre ei în ultimul an şi jumătate. Argumente pro (din punctul lor de vedere): continuitatea PNL la guvernare, experienţă în gestionarea crizei, nepăsarea amîndurora faţă de acuzaţiile de "colaboraţionism" trans-ideologic... Tot teoretic, cei doi s-ar putea retrage în opoziţie, criticînd fiecare pas făcut de un posibil, dar improbabil guvern minoritar PD-L. Mă îndoiesc că preşedintelui îi va conveni să nu aibă de cine se lua un an întreg, înainte de alegeri.

Teoretic, o refacere a Alianţei DA (PNL+PD-L) ar fi binevenită din punctul de vedere al ambelor tabere, pentru că ar menţine o guvernare de dreapta şi ar satisface electoratul din 2004, divizat între timp din cauza lui Băsescu. Variantă improbabilă dacă liberalii se tem că vor fi iarăşi folosiţi ca sac de box (democraţii au demonstrat că îşi hărţuiesc partenerii în orice guvern de coaliţie). Dar posibilă, dacă taberele renunţă la nume de premieri ca Stolojan, respectiv Tăriceanu.

Şi totuşi, varianta cea mai probabilă mi se pare un guvern condus de un "tehnocrat" (poate nu Isărescu, poate nici Tănăsescu), cu o parte din portofolii deţinute de experţi şi restul atribuite partidelor parlamentare (adică 4, cu UDMR). În cazul PSD fie direct, fie unor "tehnicieni independenţi" afiliaţi de facto partidului. Totul de dragul responsabilităţii, acest cuvînt drag tuturor şi scos din pălărie mai ales în caz de impas sau de negocieri eşuate... Responsabilitate care în cazul de faţă ar însemna pregătirea ţării pentru efectele crizei şi gestionarea lor.

Nimeni nu s-ar putea bate cu această justificare onorabilă. E şi teritoriul prielnic conflictelor de operetă: PSD se va face că pretinde postul de premier, iar fanii lui Băsescu vor răsufla uşuraţi cînd acesta va refuza. Capra şi varza împăcate. Practic, partidele s-ar testa reciproc timp de un an, anul alegerilor prezidenţiale, pentru ca, după decembrie 2009, să se repoziţioneze în funcţie de cine va fi şeful statului. Băsescu va putea să intervină punctual, pe cîteva domenii favorite, sau va putea să încerce să conducă el (şi) guvernul, prin intermediul tehnocratului de serviciu...

Asta s-ar putea întîmpla după nişte alegeri în care participarea a fost redusă iar uninominalul a împărţit şi mai mult voturile şi după 18 ani de scrutine în care eram obişnuiţi cu rezultate relativ clare. Desigur, e doar o ipoteză. Dacă se confirmă, din decembrie n-o să mai vorbim de generalul Iarnă, ci de Premierul Criză.