Patriotism cu miros de usturoi chinezesc

De cînd cu "criza" (mulţi vorbesc, puţini cunosc, dar asta-i o altă discuţie), ne scremem să devenim mai patrioţi. Băsescu a dat tonul consumului de produse româneşti, de parcă acum am afla că e mai bine - strict teoretic - să bagi banul în buzunarele compatrioţilor tăi decît în ale altora, fie ei şi colegi de piaţă unică europeană. Cum momentele delicate dictează flash mob-uri, .ppt-uri care inundă inbox-urile sau, după caz, manele, nici criza nu putea să facă excepţie. Mai nou, ideea românilor de solidaritate în faţa spectrului crizei e să îşi paseze îndemnuri la a cumpăra marfă autohtonă.

Din clipa în care preşedintele a aruncat piatra-n baltă şi a declarat ritos că de-acum îşi ia telemea şi roşii numai made in Romania, am descoperit brusc că producem şi noi diverse. De ani de zile, cetăţeni de rînd, jurnalişti, politicieni şi ONG-işti îşi răcesc gura spunînd că importăm toate rahaturile de la toţi loserii, în detrimentul produselor româneşti. Şi mai ales că ne dăm mari achiziţionînd produse din import fără să ţinem cont că ne alegem uneori şi cu problemele aferente – legume fără gust, haine descusute, aparate care te ard la degete.

Ani de zile am rîs de conştiinciozitatea occidentalilor care îşi protejau industriile, în vreme ce noi cumpăram televizoare şi radiocasetofoane făcute pe vapor şi haine de la "Europa". Iar acum frecătorii de mentă în .ppt s-au trezit că au o cauză. Exact cea de care îi durea în cot pînă săptămîna trecută, cînd cumpărau mere poloneze, roşii turceşti şi pătrunjel olandez la ghiveci. Şi, ah, da, usturoi chinezesc. De vreo doi ani, în marile hipermarketuri se găseşte doar usturoi chinezesc, în condiţiile în care nu reprezintă vreo ciudăţenie botanică, creşte bine merci şi-aici şi oricum se strică suficient de repede încît e logic că ai face mai bine să-l aduci de la Glina decît din China ! A trebuit să vină criza ca să milităm pentru produse locale şi să avem revelaţia că, adesea, logica e cea a intereselor şi comisioanelor care te fac să aduci usturoi de la mii de kilometri distanţă.

De aici a doua problemă, pe lîngă ignoranţa noastră fericită din care chipurile ne trezim acum. Şi anume că sînt situaţii în care, chiar să vrei, nu poţi cumpăra produse româneşti, cum ar fi - da, ştiu, sînt deja obositor - chestia cu usturoiul din China.

Pe de altă parte, e la fel de adevărat că nici o mie de crize nu mă vor face să cumpăr produse româneşti dacă ele sînt de slabă calitate şi pierd bătălia competitivităţii cu cele din import. Pentru că atunci nu fac decît să mă confrunt şi mai rău cu efectele crizei: şi mai sărac, şi cu frigiderul defect !

E absolut normal să ai de unde să alegi. Să fie usturoi şi din Australia şi pătrunjel tocmai din Uruguay, dacă vor. E la fel de normal ca Băsescu, Tăriceanu şi alţii ca ei să profite de ocazie şi să invoce criza ca pretext, sperînd că vor da un impuls economiei. Sau că vor fi şi ei trend-setteri în ceva, orice. Ce mi se pare anormal e să nu ne dăm seama că alegerea asta trebuie făcută zilnic, pe criză sau bunăstare, pe recesiune sau creştere, pe ploaie sau soare. Că altfel patriotismul şi discernămîntul nostru sînt la fel de descusute pe la margini ca tricourile chinezeşti !