Oul sau găina

Ne-am plîns toată campania că aproape fiecare candidat a făcut, de fapt, pe primarul. S-a interesat de termoficare, de garaje, de pieţe, de canalizare sau spaţii verzi. Ne-am lamentat că prea puţine din temele abordate au o cît de mică legătură cu mandatul unui deputat sau senator. Iar cînd au, se referă invariabil la pensii sau sănătate ca şi concept general...

Aparent, politicienii sînt forţaţi de electorat să se comporte aşa. Am ascultat-o pe Adriana Săftoiu, candidat într-un colegiu cu 70 de comune undeva în judeţul Prahova, povestindu-şi experienţele de campanie. Dacă e să-i dai crezare - şi n-am nici un motiv să n-o fac - pentru alegători, în special pentru cei din mediul rural, totul se reduce la cînd pot fi şi ei racordaţi la gaze sau canalizare sau cum să li se asfalteze şi lor drumurile. Interes legitim, de altfel, într-o ţară din Europa secolului 21, dar care ţine mai ales de atribuţiile şi capacităţile primarilor.

Pe de o parte, oamenii nu fac altceva decît să ceară cu disperare oricui să le rezolve problemele. Pe de altă parte, li s-a inoculat, mai subtil sau mai pe faţă, ideea "dependenţei de centru". Lansată de primari şi uneori adevărată, teoria spune că dacă nu ai un preşedinte de consiliu judeţean favorabil, nu primeşti bani sau, mai rău, eşti sabotat în planurile tale de modernizare. De cînd cu uninominalul, teoria s-a transferat asupra parlamentarului de colegiu care, spre deosebire de cel intrat pe listă, ar avea interesul să-şi servească mai bine concetăţenii. Au fost de ajuns şi cîteva exemple: ca prin minune, odată cu vizita lui Hrebenciuc în colegiul din Bacău, au apărut nişte kilometri de drum asfaltat, iar cînd Voiculescu a plantat o schelă pe peretele unui bloc care avea nevoie de renovare, undeva în sectorul 4, oamenii au avut senzaţia că se poate dacă se trag sforile acolo unde trebuie.

Însă campania va trece şi vor descoperi că Voiculescu nu va avea nici chef şi mai ales nici pîrghii legislative pentru remedierea faţadelor scorojite ale blocurilor. La fel cum asfaltul din comune nu se va turna cu voie de la Parlament. Ce şanse are un candidat ca Adriana Săftoiu să le explice oamenilor că trebuie să preseze altundeva pentru rezolvarea problemelor şi să le clarifice motivele pentru care ar trebui, de fapt, s-o aleagă ? Cine va încerca să rupă acest cerc vicios fără teama de a se pomeni înjurat sau luat la palme ?

Candidaţii fac acest tip de campanie pentru că se simt forţaţi de aşteptările oamenilor. Oamenii persistă în falsele lor aşteptări pentru că îi văd pe politicieni aparent interesaţi de ele. Nu mai contează ce a fost mai întîi. Contează ce va fi dacă o mai ţinem mult aşa...