Noile aventuri ale Capitalei României

Buuun, am rupt-o şi cu tradiţia… Bucureştenii – şi nu contează defel că vorbim de jumătate din cei vreo 23 % care au binevoit să se prezinte la vot – au vrut un primar "independent", de stînga, în locul exponentului unui partid "de dreapta" (ghilimelele sînt foarte importante, dacă ne cunoaştem trecutul şi prezentul politic, că doar nu ne vindem gogoşi singuri).

Ce s-a întîmplat, de fapt ? Cum de aceeaşi populaţie care l-a trimis pe Oprescu la plimbare în trecut, i-a dat acum girul ? N-am pretenţia că am reuşit să desluşesc toate mecanismele care au dus la rezultatul alegerilor de duminică. Cred însă că au cîntărit greu cîţiva factori.

Blaga a pierdut alegerile pentru că venea din tabăra care a administrat Bucureştiul în ultimii 8 ani. Din aceştia, ultimii 4 sînt de fapt cei mai importanţi, pentru că dificultăţile lor sînt mai proaspete în memorie şi pentru că au marcat eşecul unui primar (care a avut de partea lui şi un consiliu general) de a gestiona problemele complexe ale oraşului şi de a se poziţiona în afara unei mafii care şi-a arătat tentaculele mai abitir ca oricînd. În aceste condiţii, să te declari (probabil neavînd de ales) un continuator al proiectelor lui Videanu
nu-ţi putea aduce cine ştie ce capital de simpatie. După mine, factorul Videanu a fost de fapt cel decisiv în acest eşec al lui Blaga. Scîrba şi dezamăgirea produse au influenţat decisiv aceste alegeri. (Oare cum o fi să ştii că i-ai făcut pe bucureşteni să-l aleagă pînă şi pe unul ca Oprescu ?!)

Poate că această "moştenire administrativă" ar fi fost mai uşor de digerat dacă altul ar fi fost candidatul PD-L. Blaga n-a fost o alegere inspirată. E plat, tern, profesoral şi, mai ales, respiră stinghereala apariţiilor publice, cunoscute fiind abilităţile lui de eminenţă cenuşie, de bun organizator din umbră. Şansa lor ar fi fost, am mai spus-o, Liviu Negoiţă, singurul cu un capital de simpatie transpartinică uriaş. N-a fost să fie, din calcule interne ale partidului.

Un alt motiv a fost absenteismul generat de dezamăgirea de a avea de ales între Blaga şi Oprescu. Dacă în primul tur au mai avut pe listă nume ca Orban, Guşă sau Diaconescu, bucureştenii dornici de aer ceva mai proaspăt au lăsat-o baltă duminică, mulţi rememorînd probabil episodul alegerilor prezidenţiale din 2000, cînd ar fi avut de optat între Iliescu şi Vadim Tudor !!

Mai presus de toate însă, sau adunîndu-le cumva, instinctul îmi spune că de fapt Oprescu a cîştigat alegerile pentru că bucureştenii au mers cu cel care s-a făcut ecoul miştourilor lor la adresa sistemului. Atît folclor şi năduf a generat mandatul Videanu, încît nu programul, experienţa şi inteligenţa candidatului au contat, ci trendul, ca să spun aşa. Trendul e că nu se mai poate, că "ăia" sînt catastrofali, că se rîde de ei şi că trebuie umiliţi cum ne-au umilit şi ei pe noi în trafic sau printre monştrii de beton ridicaţi pe spaţiile verzi sau cu canalizarea aia care dă mereu pe dinafară cînd plouă. Iar cine a speculat mai bine trendul şi a făcut caterinca mai mare, ăla
s-a transformat în simpaticul grupului. E colegul care înfloreşte, exagerează, face gălăgie, stîlceşte cuvinte sau bea un pahar prea mult, dar ştie să pună mereu punctul pe "i".

Dacă nu cumva ia foarte în serios teoria rampei de lansare pentru Cotroceni, Oprescu are 4 ani să ne convingă că poate fi totuşi un manager cît de cît bun. Dar, mai contează ? Consolarea noastră ar trebui să fie că, indiferent de numele primarului, oraşul ăsta e de fapt condus de cei care îşi permit să-l întrebe la orice oră pe edilul-şef al Capitalei României: "cît vrei, mă, ca să mă laşi să construiesc un zgîrie-nori în Piaţa Charles de Gaulle ?"... mai mult

Nu-i pentru cin' se pregăteşte...

Cînd îmi dădeam cu părerea despre rezultatele turul doi în Bucureşti, m-am bazat pe faptul că Blaga va face ce ar face orice candidat care îşi doreşte cu disperare să recupereze procentul ce-l desparte de adversar. Şi-anume că va mişca măcar un deget. Mai precis: 1. Că va specula deficienţele de discurs şi mai ales de program ale lui Oprescu şi îi va expune slăbiciunile mai abitir decît în turul I (şi cînd zic asta nu mă refer la inutila temă a dragostei-pentru-Iliescu-în-vremea-mineriadelor, ci la discutabila lui competenţă managerială, pe care e gata să o testeze pe spinarea bucureştenilor). 2. Că se va prezenta el însuşi mult mai bine.

Se pare că m-am înşelat. Nu-mi iau pronosticul înapoi, dar nici nu mai cred în el cu atîta tărie ca la început.

Nu înţeleg de ce candidatul PDL îi lasă atîta spaţiu de manevră "independentului". Oprescu ţine discursuri bine ţintite şi bine scrise, care par că intervin în momente de criză şi clarifică lucruri importante. Ultima e teza blatului PSD-PDL, menită să-şi depuncteze contracandidatul, dar şi să sublinieze încă o dată propria independenţă faţă de social-democraţi. Se menţine în atenţie cu nimicuri în fond, dar care îl fac prezent şi dau greutate şi slăbuţelor discuţii despre proiecte. Tonul şi siguranţa afişată fac mai mult decît substanţa. Oprescu e ca o femeie care ştie să se fardeze foarte bine...

Doctorul pare să aibă mereu primul şi ultimul cuvînt. Pînă şi viralele împotriva lui, cel cu somnorosul, sau cel cu suita de perle luate la mişto în stil Seinfeld – altmiteri bine lucrate amîndouă – au fost tot reactive, apărute după faimosul buldog cu cravată... Blaga e un fel de Tăriceanu din vremea cînd încasa de la Băsescu – iese la replică, contraatacă, adesea bine, dar e mereu al doilea în jocul ăsta. Iar cînd ai intrat în sarabanda sutimilor care te pot trimite la plimbare cu mai puţin de un procent diferenţă, mi se pare imperios necesar să dai din mîini şi din picioare şi să agiţi toate steagurile posibile.

Blaga e plat şi anost în această campanie şi nu şi-a rafinat nici un pic mesajele din primul tur. Ideea cu harta e OK, dar posterele înfăţişează trei liniuţe trase cu carioca peste o stradă – nu mi se pare culmea enunţurilor care să-ţi rămînă în memorie. Cîteva detalii-cheie, convingătoare, pe care să le găseşti expuse în ziare sau prezentate printre alegători cred că ar face mai mult ca generalităţile de tip "oraşul trebuie să...", "avem nevoie de...", "voi face totul să..." etc.

Pe urmă, în puţinele dezbateri TV e aproape timid, prea disciplinat şi prea îngăduitor, avînd în vedere degajarea şi derapajele rivalului său. Că veni vorba de TV, nu mi se pare un mare impediment suprapunerea campaniei pentru turul doi cu meciurile de fotbal. Să fim serioşi, cine e preocupat de soarta Bucureştiului nu mănîncă doar fotbal pe pîine, TVR e pînă la urmă singura care are spaţiile monopolizate de Euro, iar pentru Bucureşti nu TVR dă tonul în materie de dezbateri politice. Electoratul feminin nu e pasionat de sport, se preocupă în schimb de parcuri, grădiniţe sau transportul în comun. Mi se pare mai degrabă că Blaga s-a autoanesteziat cu ideea că dacă apare la TV oricum nu-l vede nimeni, atitudine care într-adevăr, în timp, te face chiar invizibil sau neconvingător.

Dar de ce ar schimba toate aceste lucruri datele problemei, dacă rămînem la ideea că Bucureştiul se va întoarce din disperare tot la votul politic ? Pentru că, pînă la urmă, lumea trebuie să te vadă şi să te simtă activ în peisaj ca să-şi confirme alegerea chinuită pe care o va face. Şi pentru că dacă laşi atîta loc de întors contracandidatului, s-ar putea ca pînă la urmă acesta să ajungă să pară mai competent, mai prezent, mai simpatic decît e de fapt. Şi asta chiar pentru o bună parte din alegătorii "de dreapta".

Cred că, în clipa asta, dacă cineva e pe cale să facă vreun blat, ăla e Blaga. Dar am impresia că îl face cu el însuşi.
mai mult

"Mult confort, puţin efort"... dar sigur nu pentru clienţi !

Media Galaxy, magazinul de la Unirea. Casiera scanează codul genţii de laptop pe care vreau s-o cumpăr. Surpriză – e cu 200 de mii mai scumpă decît scrie pe eticheta lipită pe ea şi pe cea tipărită de la raft.
- Cred că au modificat preţurile, zice ea jenată, şi n-au apucat să modifice şi etichetele.
- Nu mi se pare în regulă, domnişoară. Preţul trebuie să fie cel afişat cumpărătorului, nu cel secret pe care îl ştie magazinul şi îl afişează doar la casă.
- Aveţi dreptate. Căutaţi un manager la raion şi vă ajută să rezolvaţi.

La raion, un tînăr stă rezemat de un stand şi priveşte în gol. Îi tulbur meditaţia:
- Bună ziua, mi s-a spus să caut un manager, mi s-a cerut la casă o sumă mai mare decît cea afişată pe produs sau la raft.
- A, zice el, dînd să-mi ia geanta din mînă, vă rup eticheta asta, că nu mai e bună, s-au schimbat preţurile azi-dimineaţă la prima oră.
- Păi, zic, staţi, nu mi-o luaţi ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat şi aş fi avut vedenii, problema e că aş vrea să cumpăr la preţul afişat, aşa cum e legal.
- Aşa, şi ?! zice el
- Păi nu mi se pare corect, e o chestie de principiu, în plus mi-am făcut socotelile citind etichetele de la raft şi de pe produs.
- Nu-i nimic, găseşte el soluţia, veniţi altădată cînd aveţi bani destui.
- Nu vă supăraţi, zic, o să vă rog să nu-mi faceţi Dvs. program, cînd greşeala e a Dvs. Am venit, am citit preţul, am nevoie de produs azi. Unde-l găsesc pe acel manager ?
- Nu e nici un manager aici, zice tînărul. Şi n-am ce să vă fac, s-au schimbat preţurile şi probabil n-au scos eticheta de pe geanta asta.
- Uitaţi-vă la raft, toate genţile de tipul ăsta, vreo 15 la număr, au aceeaşi etichetă. Şi cele două etichete de pe raft arată acelaşi lucru.
- Atunci, încearcă el altceva, înseamnă că n-au avut timp să le schimbe.
- Mă rog, nu că ar conta, dar acum e ora 14 şi aţi zis că schimbarea s-a făcut la prima oră.
- Atunci probabil, propune el o altă variantă, băiatul care a făcut modificările a uitat raftul ăsta. O fi fost obosit, ştiţi cîte ore lucrăm în schimb ? Şi dacă a mai făcut şi tura altcuiva...
- Nu vă supăraţi, îl întrerup, nu trebuie să-mi daţi detalii despre ture sau organizare, pe mine mă interesează să cumpăr produsul la preţul de la raft.
- Aşa, şi ?!
- Şi legea vă obligă să nu practicaţi preţuri diferite la acelaşi produs şi să nu afişaţi informaţii false.
- Aşa, şi ?!
- Nu vă supăraţi, zic, intrînd în jocul obrăzniciei, văd că repetaţi ca un papagal acelaşi lucru şi sunteţi şi foarte arogant.
El (uşor jignit): - Aşa, şi ? Adică, vreau să zic, şi ce să fac eu ?
- Să mă ajutaţi să rezolv problema.
- Asta e, preţurile se schimbă mereu şi n-apucăm să ţinem pasul. Dacă se ieftinea produsul, nu făceaţi scandal. Nu-i aşa ? Dacă era mai ieftin, mai protestaţi ?
- Uitaţi ce e, zic, haideţi să să nu facem dezbateri despre ce-ar fi fost, că subiectul e altul. Cum fac să cumpăr la preţul afişat, aşa cum e normal ?
- Păi n-aveţi cum !
- Bun, zic, atunci fiindcă Dvs. nu mă puteţi ajuta, manageri nu există, eu am să chem şi protecţia consumatorului, şi poliţia economică.
- Cum să faceţi asta ?? se holbează el
- Păi simplu, zic, uitaţi, scot telefonul mobil, fac numărul...
- Nu, adică de ce vreţi să ne faceţi probleme ?
- Păi Dvs. îmi faceţi mie probleme: îmi băgaţi pe gît un preţ nou neafişat, mă ţineţi de vorbă, pierd foarte mult timp, aşa că...
- Staţi, scrîşneşte el din dinţi, mergeţi la casă şi vin şi eu.

Apare după un minut şi îi trînteşte geanta casierei.
- Bate preţul de pe etichetă, a zis şefu' că e OK.
- A, zic eu, deci exista totuşi un manager prezent.
Se uită la mine, se înroşeşte şi o ia din loc. De la depărtare îmi strigă peste capul clienţilor, fericit să aibă ultimul cuvînt:
- Da' dacă era mai ieftin, nu mai făceaţi gît, nu-i aşa ??
Îmi aminteşte de omul în cămaşă de forţă din reclama de la Altex... (deh, tot brandul lor).
Casiera se uită după el, stupefiată.
- Ne cerem scuze, zice ea jenată, nu ştiu ce să zic... îmi pare rău... Dar să ştiţi că uneori chiar se mai şi ieftinesc produsele, poate vă facem o surpriză plăcută data viitoare.
Mă uit la ea fix.
- Da, murmură ea... ştiu...
mai mult

It's a kind of magic...

De pe vremea cînd cehii dadeau năvală nu numai pe litoralul românesc (încărcaţi cu dulciuri de contrabandă, săpunuri şi ciorapi de damă) ci şi pe ecranele televizoarelor (din pacate, alb-negru).

Centrul Ceh ne obişnuise cu documentarele de luni - producţii interesante, proiecţii prietenoase şi atmosferă intimă (garnisită adesea cu Pilsner Urquell). Surpriza vine însă sub forma unuia din serialele-cult (foarte puţine, de altfel) ale copilăriei mele. Doamnelor şi domnilor, pane Rumburak, reintră în scenă ARABELA !

Detalii aici.

UPDATE: Pentru cei care au prins de veste prea tîrziu, Ana Blidaru de la Centrul Ceh promite, tot la ei pe blog, şi o reluare - "tocmai pentru ca ne-am gandit ca si printre fanii fotbalului se numara si fani Arabela, vom reprograma proiectiile pentru sfarsitul lunii august".
mai mult

Colentina, mon amour

Lipăit de şlapi pe asfaltul încins al trotuarului. Ea (mama), ea (fiica, vreo 20 de ani), ea (fiica, vreo 12), el (ăla micu', doar vreo 7-8, hai maximum 10). Care ăla micu', deranjat de soră-sa, îi aruncă o perlă de înţelepciune culeasă probabil de pe stradă, de la vreunul care şi-o fi manifestat aversiunea faţă de tenul ceva mai închis:
- Lasă-mă, fă, f**u-ţi naţia-n gură !
Pauză de cîteva secunde.
- Auzi mo, zice mă-sa, după o scurtă meditaţie, da' tu ce naţie eşti ? Nu eşti aceeaşi naţie ca şi ea ?!
- ...
- Ha ha, prostule, se bucură aia mică, te-ai f**ut singur în gură!

Bănuiesc că (mai ales) în astfel de situaţii, să ai limba ascuţită e un inconvenient...
mai mult

"Scopul existenţei noastre este..."

Cît de nişat trebuie să fie un blog ? Dacă te declari la Trafic.ro "politic" şi "media", oare ai voie să scrii despre cît de mult îţi lipseşte o vacanţă ca pe vremuri, sau să faci consideraţii legate de prietenie ?? Merge să recomanzi un film ? (se pune la observaţie cu caracter social sau la comentariu estetico-cinematografic ?...)

O să las dilemele să plutească în eter probabil cît va pluti şi blogul prin meandrele online-ului şi o să recomand nu o carte, ci o postare de pe un blog descoperit via Morar. Poate pentru că de cîteva săptămîni sînt într-o perioadă ceva mai relaxată (profesional) a vieţii mele, poate pentru că apetitul pentru siestă şi despicat firu-n patru a crescut, ecoul rîndurilor de aici ale Ligiei e mai sonor.

Luaţi de aprofundaţi, meditaţi sau, pur şi simplu, gustaţi.
mai mult

Prima alegere a fost făcută

Pentru democraţii care şi-au desemnat candidatul, nici culoarea, nici sexul nu erau factori determinanţi în alegere. Aşa încît altele au fost probabil criteriile care l-au departajat pe Barack Obama de Hillary Clinton.

Americanilor le rămîne la toamnă, pe lîngă calculele politice şi de program fireşti, să aleagă între un alb (McCain) şi un negru. N-o să ştim, de data asta, care ar fi fost alegerea între un domn şi o doamnă... Tot de "primul bărbat în stat" vom vorbi şi după 4 noiembrie.
mai mult

Fragment de discuţie la "Realitatea zilei"

Relu Fenechiu: "... Nu trebuie să ne oripilăm... şi Cicciolina a intrat în Parlamentul italian..."
Răzvan Dumitrescu: "Da, da' după cîte filme ?!" mai mult

De ce va cîştiga Blaga în turul doi

Da, ştiu, e probabil prea devreme pentru astfel de pariuri. Urnele s-a închis de doar cîteva ore, la televizor se ţipă analize pe cincizeci de voci, graficele în culori vii ne joacă încă în faţa ochilor. Şi, de fapt, tot ce avem în materie de rezultate entru turul I sînt pînă acum doar exit-poll-uri. Dar o să-mi permit pariul. Pentru a verifica valabilitatea unui pronostic făcut înainte de noua campanie electorală. Pentru a nu fi (sau a fi doar într-o cît mai mică măsură) influenţat de avalanşa articolelor de presă de zilele astea... Şi pentru că vreau să văd pînă unde pot să mă încred în instinct...

Aproape la egalitate, pe cei doi contracandidaţi la Primăria Bucureştiului îi aşteaptă nu un tur doi, ci mai degrabă un turnir. După baletul din primul tur, în care unii se menajau, alţii tatonau terenul, iar alţii creşteau pe lîngă candidaţii mai cunoscuţi, acum se cunosc protagoniştii bătăliei finale, care se vor încleşta probabil în cîteva confruntări foarte dure. E de presupus că cercurile controlate de democraţi şi de preşedinte îi vor da la mînă lui Blaga materie primă din greu pentru anihilarea lui Oprescu, referitor mai ales la trecutul (şi prezentul, mă încăpăţînez eu) său pesedist. La rîndul lui, acesta din urmă va miza în continuare pe imaginea de persoană colorată, cu aere de independenţă şi poate că îşi va mai nuanţa un pic şi soluţiile fanteziste legate de problemele Capitalei...

Numai că problemele şi soluţiile oferite la ele sunt, după mine, capitol deja depăşit în aceste alegeri pentru Capitală. Bucureştenii se vor reîntoarce, încet şi sigur, către votul politic. Cei tineri, activi, deschişi către nou, exact cei pe care experimentul Videanu i-a convins că nu merită să investeşti prea mult în partide, cei care şi-ar fi dorit un alt tip de edil, mai pragmatic, mai apropiat de modul lor de a gîndi, mai mult manager şi mai puţin politician, toţi aceştia probabil contemplă acum dezamăgiţi perspectiva duelului dintre Oprescu şi Blaga. Ceilalţi însă vor ciuli urechea la chemările de corn, pentru că de data asta e care pe care.

I-a revenit ieşitului din cursă Ludovic Orban misiunea neplăcută de a rezuma situaţia: bucureştenii vor avea de ales între "o Capitală neguvernabilă" - în care un candidat slab pregătit şi fără susţinerea unui Consiliu General poate duce Bucureştiul într-un blocaj - şi o administraţie care să perpetueze modul actual de lucru, ineficient şi viciat de clientelism politic. Şi iată cum sintagma "răul cel mai mic" va deveni iar valuta forte în acest tur doi de scrutin. De dragul acestei cauze pe care o preţuim mai mult decît orice analiză serioasă, făcută din timp şi cu atenţie, ne vom polariza o dată în plus, pentru a

Şi totuşi, de ce Vasile Blaga ? Pentru că Oprescu e subţire şi nu spune mai nimic, iar acum aceste lucruri se vor vedea mai clar, fiind vorba de o dezbatere unu la unu. Pentru că electoratul candidaţilor mici, dacă şi cît va mai ieşi a doua oară la vot, are în general simpatii de dreapta. Pentru că deşi PSD-ului i se pare că a făcut o mare şmecherie participînd cu doi candidaţi – unul propriu, şi unul proaspăt ieşit din partid, dar încă bine ancorat acolo – abia acum, cînd Geoană şi Iliescu recomandă deschis susţinerea lui Oprescu, electoratul care mai credea în independenţa doctorului se va mira/dezmetici/înfuria. Pentru că oricît ai încerca să aduni procente, Oprescu nu e Diaconescu, iar parte din cei care l-au votat pe acesta din urmă nu iubeau neapărat partidul, ci s-au regăsit poate într-o imagine ceva mai modernă a social-democraţiei româneşti. Pentru că un PNL care cochetează cu ideea de a propune publicului susţinerea lui Sorin Oprescu va da de gîndit şi îşi va antagoniza, pe acest subiect, o parte din electorat. Pentru că, delimitîndu-se şi mai mult de mandatul lui Videanu, în următoarea campanie, Blaga poate smulge, de milă-de silă, un vot "pragmatic" – un primar cu un consiliu de partea lui, cu cîteva proiecte de continuat poate ceva mai bine decît predecesorul (deh, speranţa moare ultima!), tot e mai bun decît un primar tare doar în gură.

Şi pentru că dacă altceva n-a mers, îşi vor zice foarte mulţi, atunci măcar să nu renunţăm la tradiţie. mai mult

Reţetă pentru indecişi

S-a spus că marea problemă a acestor alegeri va fi absenteismul. Nu era nevoie de statistici ca sa vad în jurul meu o grămadă de rude, prieteni sau cunoscuţi cu dilema participării sau nu la vot. Pe mai multe voci, aceeaşi arie: nimeni nu convinge. Candidaţii ar fi venit, chipurile, cu aceleaşi teme (aici, dragii moşului, nu cred că e vina lor, că doar ce căzurăm de acord că avem un set de probleme pe cap şi cineva trebuie să le găsească o rezolvare... şi decît să discutăm în campanie despre dosare sau amante sau religie, ca în anii trecuţi, mai bine discutăm despre trafic şi grădiniţe, că tot s-o naşte o soluţie...). La temele cu pricina ar fi propus fantezii şi nu soluţii reale, pentru că de fapt pe ei tot interesele de partid îi mînă şi tot de aranjamente se vor ocupa...

Pentru cei care se întreabă dacă şi de ce să meargă la urne, n-am decît o soluţie simplă şi, recunosc, nu e una revoluţionară, ci una de compromis, aşa cum de altfel se întîmplă 90% din lucruri în politică. Filtrul ar arăta aşa: candidatul care se apropie cel mai mult de cel dorit (chiar dacă cel dorit nu există, sau există dar nu candidează), programul care atinge cele mai multe teme care te preocupă şi care propune un mod de rezolvare acceptabil pentru tine şi, nu în ultimul rînd, doza de instinct care îţi spune că unul sau altul din participanţi are voinţa, posibilitatea, sprijinul (inclusiv de partid) sau seriozitatea de a face cît mai multe din cele promise. E ca şi cum ai face intersecţia tuturor acestor "mulţimi"... În felul ăsta, chiar dacă nu ai o preferinţă clară, măcar dai un vot pragmatic... ca să nu stai totuşi pe bară şi să accepţi că au ales alţii un primar/consiliu pentru 4 ani.

Se asezonează tot cu ceva aşteptări pentru turul doi şi se serveşte de preferat pînă pe la ora 19, că pe urmă începe înghesuiala la cabine a celor care s-au dezmeticit tîrziu şi e păcat să staţi la coadă într-o duminică şi-aşa mohorîtă. Succes !
mai mult