Cartuşe trase-n vînt

Am mai vorbit aici despre telefoanele cu mesaje înregistrate de la candidaţi. Personal, mi se par complet imbecile. Şi nu mă încălzeşte cu nimic că se poartă şi în America sau mai ştiu eu pe unde. Ideea de a asculta un robot care îndrugă verzi şi uscate fără a putea să întrebi sau să obiectezi mi se pare inacceptabilă. Aş mai înţelege dacă mesajul ar fi original şi adaptat cumva acestei forme de comunicare. Dacă mi-ar spune: "fii atent, sînt candidatul cutare şi voiam să-ţi spun că duminică votezi în colegiul X, ai grijă să nu te plimbi degeaba pe drumuri". Ori: "te-am sunat să-ţi dau adresa site-ului meu, afli de-acolo mai multe şi pe-ndelete". Poate chiar şi: "tot ceea ce trebuie să ţii minte despre mine e că eu sînt ăla care vrea legalizarea armelor". Ceva, orice, care să facă diferenţa şi să-mi fie comunicat într-o manieră rezonabilă.

Marii strategi ai campaniilor au reţinut din manualele lor răsuflate de marketing electoral doar partea cu timpul: să se încadreze mesajul într-un minut, ca să nu pierzi "interlocutorul" (vorba vine...). În schimb, toate înregistrările abundă în aceleaşi fraze goale care încep cu "vreau să fac" şi "ştiu că trebuie" şi se termină cu "să construim împreună" şi "numai alături vom reuşi", trecînd prin tot arsenalul de vorbe mari şi în acelaşi timp atît de mici.

Ei bine, astă-seară m-a sunat acasă Cristian Ţopescu. Toate cele de mai sus plus un bonus: Ţopescu nu candidează în colegiul meu ! Şi
m-a sunat la adresa unde domiciliez de ani de zile şi pe numărul de fix, acelaşi de ani de zile. Nici o şansă să mă fi mutat de curînd din colegiul lui senatorial. La conceperea de doi bani a mesajelor uite şi o execuţie de trei lei a campaniei ! Dacă (echipa lui) Ţopescu voia un mesaj general valabil prin care imaginea persoanei s-o salte pe cea a partidului, n-avea decît să-mi spună: "Poate că nu candidez în colegiul tău, dar vreau să ştii că sînt parte din echipa liberală pentru Bucureşti... dacă însemn ceva pentru tine...". Nimic din toate astea, în schimb din belşug despre "trebuie să" şi "numai împreună vom...".

Cel mai probabil – la cum a arătat campania asta – echipele au făcut totul la mişto şi-n doru' lelii, pentru că, nu-i aşa, ne-am asigurat locurile făcînd blaturi în fiecare colegiu pînă ce a ajuns să ne doară-n cot de ce şi cui spunem. Dar dacă Ţopescu e cumva excepţia care a depus interes şi efort în alegerile astea, atunci treaba e şi mai gravă. Cam ce încredere să am într-o echipă ai cărei jucători încurcă terenul ?...