luni, 30 iunie 2008

Asta da culmea democraţiei în trafic !!



(Sursa: Cotidianul, care a primit-o de la un cititor-reporter, Florin).
mai mult

Crize şi banchize

Potrivit CNN, preţul benzinei în SUA a atins un nivel record zilele astea, de 4 dolari şi aproape 8 cenţi galonul. Dacă ar fi să echivalăm valute şi unităţi, asta vine cam 2 euro jumate pentru 3 litri şi trei sferturi, deci rotunjit cam 70 de eurocenţi pentru un litru de benzină. În realitate, conversia nu e aplicabilă (din multe motive care ţin de piaţă, valută, rezerve, consum, taxe etc.), dar de dragul exerciţiului, am putea spune că - aşa scumpă cum e - la americani benzina e mai ieftină !

Vestea proastă e că foarte probabil preţurile vor continua să urce - barilul pentru piaţa americană a atins şi el un record de 173 de dolari, fix dublu faţă de cît era anul trecut pe vremea asta, şi se pare că nu aici e limita. Printre motive: deprecierea dolarului şi Israelul care dă semne că ar vrea să atace Iranul (mare producător). Aşa că e posibil să mai vedem ceva puţuri arzînd, ca în Irak, spre binele încălzirii globale...

Vestea bună e că, tot din cauza încălzirii globale, anul ăsta s-ar putea ca gheaţa de la suprafaţa mării arctice să se topească, pentru prima oară. (Nu e vorba de gheţarii propriu-zişi, ci de stratul de gheaţă, destul de gros altminteri, de la suprafaţa apei mării). Care-i vestea bună în chestia asta ?! Păi acum se poate fora mai uşor după petrol şi la Polul Nord !!
mai mult

joi, 26 iunie 2008

Senatul României vă prezintă ştirile !

Nici nu se putea potriveală mai nefericită: în ziua în care BBC îşi anunţa dispariţia dintre reperele presei române, cîţiva senatori îşi pătau chiloţii cu spîrcîiala legislativă numită "modificarea Legii Audiovizualului", care obligă jurnalele radio-TV să includă în proporţii egale ştiri "pozitive" şi "negative".

De 24 de ore, mediile de comunicare (ziare, audiovizual, online) sucesc pe toate părţile aberaţia cuplului de comici involuntari Ghişe-Funar. (Fără îndoială că cei doi vor intra în istorie, indiferent dacă legea va intra în vigoare sau nu). Nu cred că are rost să reiau uimirile, indignările sau argumentele presei, societăţii civile şi publicului larg, o sinteză bine făcută a discuţiilor găsiţi aici. În ce mă priveşte cred că, indiferent dacă eşti din presă sau nu, nu-ţi trebuie decît bun-simţ şi ceva sănătate mintală ca să constaţi că:
1. o ştire înseamnă ceea ce e de interes public şi are impact asupra unui număr cît mai mare de oameni (ei bine, da, chiar dacă e vorba de bikinii Andreei Marin, la urma urmei);
2. ceea ce e pozitiv pentru unii e negativ pentru alţii, şi în orice caz, cei doi termeni sunt suficient de vagi încît să se preteze la interpretări şi pentru un filosof, şi pentru un analfabet.

Probabil că unii dintre cei care au votat proiectul şi-au imaginat că vor rezona cu nemulţumiţii de ponderea violenţei (violuri, accidente, omucideri, flagranturi de adulter cu năbădăi) sau can-can-ului şi trivialului. Îi invit să citească punctul 2. Şi le reamintesc că nu o lege poate decide ce se consumă şi ce nu, poate doar legea pieţei. Care stabileşte şi ponderea din jurnale, că veni vorba. În plus, există jurnale şi jurnale - de la Pro TV şi Antena 1 trecînd prin Realitatea sau TVR şi pînă la Trinitas TV există suficiente nuanţe.

Alţii şi-or fi închipuit că fac un mare bine colegilor din guvern dacă obligă media să prezinte cine ştie ce măsuri sau iniţiative. Numai că guvernul s-a împotrivit din răsputeri proiectului. În plus, o majorare de pensii sau o recoltă-record vor fi comunicate oricum, şi fără cota stabilită de lege. De ce ? Vezi punctul 1 !

Presupunînd că majoritatea senatorilor realmente asta simte în legătură cu efectele ştirilor negative, trebuie să fii extraordinar de prost sau de pervers ca să şi ieşi public cu o astfel de propunere sau să-i dai girul. Prost pentru că eşti rupt de realitatea care stabileşte de vreo 2-3 sute de ani ce-i aia o ştire. Pervers pentru că abia aştepţi să începi un joc de-a Big Brother şi să vezi pe toată lumea chinuindu-se să îl înţeleagă sau să marşeze la el.

Ce mi se pare cel mai important de notat este însă pînă unde s-a ajuns cu preocupările în Senatul României. Un astfel de subiect spune, într-adevăr, multe despre ocupanţii fotoliilor de acolo, oricît de mult te-ai strădui să aperi rolul instituţiilor democratice ale statului şi legitimitatea celor care le reprezintă. Cred că şi nea Gheorghe din deal şi Patapievici au aceeaşi flegmă pe limbă.

Nici nu-i de mirare că tot ieri pagina oficială a Senatului României a devenit loc de joacă pentru internautii ceva mai pricepuţi, care şi-au postat poze personale în chip de aleşi sau au recurs la năzdrăvănii şi mai picante. Din păcate nici una suficient de relevantă pentru ceea ce simt, în materie de perversiuni sexuale, jurnaliştii şi publicul faţă de aleşii lor...
mai mult

miercuri, 25 iunie 2008

Good bye, BBC !

We could see it coming... ca să zic aşa, că tot e vorba de ceva care vine de peste Canalul Mînecii. Da, BBC World Service închide Secţia Română, după aproape 69 de ani de funcţionare neîntreruptă (anunţul oficial, chiar de pe pagina lor în limba română, aici).

Motivele - pragmatice, reci şi tăioase ca o ploaie londoneză: finanţarea de către stat a instituţiei e din ce în ce mai redusă, iar puţinii bani trebuie redirecţionaţi către servicii care emit spre zone de mult mai mare interes în aceste vremuri; prioritate are Orientul Mijlociu, din motive lesne de înţeles după 11 septembrie. De-aia ziceam mai sus că era previzibil - oamenii erau puşi pe închideri încă din 2005, cînd i-au desfiinţat pe bulgari, greci, maghiari sau slovaci. Era firesc să nu aplice duble standarde în aceeaşi zonă. România e acum membră a UE şi NATO, deci egală, teoretic, în multe privinţe, cu Marea Britanie sau Germania. Se presupune aşadar că suntem o democraţie funcţională, cu o presă consolidată.

Am un interes special pentru acest subiect. Am lucrat doi ani la Secţia Română a BBC de la Londra. M-am mîndrit că, după un filtru de concursuri care a durat jumătate de an, am ajuns în locul pe care generaţia mea şi multe dinaintea ei îl asemuiau cu Everestul presei. Ştiu că şi BBC s-a mîndrit cu mine, ca unul din primii săi jurnalişti cu studii de profil, făcute după Revoluţie. Mi-amintesc cum m-am simţit prima oară cînd am realizat că vocea mea se aude de la microfoanele faimosului BBC, traversînd o Europă întreagă; simt gustul acelei emoţii incredibile şi acum.

Am gustat însă şi din "românisme" pe care speram să nu le întîlnesc atît de departe de malurile Dîmboviţei. Le-am pus pe seama şocului vitezei cu care nişte oameni, în multe privinţe încremeniţi în proiect, erau nevoiţi să se adapteze unor realităţi noi şi unui alt spirit. Societatea românească în tranziţie, în mic, dar cu accent.

Pe scurt - o experienţă interesantă.

Pentru cei mai puţin avizaţi, Serviciul Mondial al BBC emite încă de la începutul secolului trecut. A tot deschis şi închis secţii în diverse limbi în funcţie de diverse situaţii sau interese: al doilea război modial, războiul rece, nevoia de targetare a coloniilor (ulterior state independente) asiatice sau africane, consolidarea democraţiilor emergente etc. Este parte integrantă a BBC, foloseşte tot aceleaşi resurse editoriale, doar că banii nu vin direct de la contribuabil (aşa-zisa "taxă radio") ca pentru programele interne, ci prin intermediul unor finanţări ale unui comitet supravegheat de Ministerul lor de Externe. Ei decid dacă merită efortul logistic şi editorial să emiţi pentru China sau pentru Nigeria sau pentru România.

Din punctul nostru de vedere, probabil că merita. BBC era un reper în materie de standarde pentru breaslă, chiar dacă puţine instituţii media din RO le aplică. După părerea mea, nu eşti un jurnalist complet pus la punct dacă n-ai aruncat măcar un ochi pe manualul de standarde BBC. Pe urmă, pentru marele public, trecea drept imparţial şi neaservit şi era util uneori să auzi aceleaşi ştiri ale zilei relatate sau explicate altfel.

Rămîn cîteva victime colaterale: BBC emite în română inclusiv pentru Republica Moldova, care nu e nici în NATO, nici în UE, ba dimpotrivă, are carenţe grave la capitolul democraţie şi drepturile omului, e o ţară divizată de separatişti, ca să nu mai vorbim de sfera de influenţă rusească în care gravitează - transmisiunile erau însă comune, aşa că basarabenii vor rămîne fără această importantă sursă de informare, cel puţin în limba română. Pe urmă, frecvenţele FM deţinute de BBC, care îi fuseseră alocate pentru o anume structură de program, cea în care predominau emisiunile în română - e de presupus că CNA le va retrage, mai devreme sau mai tîrziu.

Teoretic, există o parte bună: nu mai e (atîta) nevoie în România de un serviciu ca BBC - asta înseamnă o presă evoluată, iar o posibilă viitoare redeschidere a serviciului, la care visează deja unii, ar rima poate nefericit cu o deteriorare a standardelor. Ceea ce, fireşte,
nu-şi doreşte nimeni. Ca şi Europa Liberă, şi BBC se poate lăuda că a avut atîta succes în consolidarea democraţiei încît n-a mai fost nevoie de ei !

Şi totuşi...
mai mult

luni, 23 iunie 2008

Ţi-am dat bip, că sunt voinic/şi în cap nu am nimic!

Sîmbătă seara. Cină romantică, la terasă, cu lampioane, muzică în surdină şi tot tacîmul. Primul sms a venit pe la nouă şi jumătate. Al doilea peste vreo 5 minute. Următorul peste alte trei. Peste încă două minute – un altul. Şi încă unul. Şi încă unul. Şi încă unul.

Preţ de o oră şi jumătate, Adrian Eftimie, Vania, Thornado şi alţi papagali m-au invitat prin sms să-i votez la un număr scurt în nu-ştiu-ce competiţie muzicală. La unşpe fără cinci am cedat nervos şi am apelat serviciul de relaţii cu clienţii. La urma urmei, implicarea operatorului era evidentă: dacă expedierea mesajelor putea fi şi la întîmplare, numărul scurt din 4 cifre care colecta "voturile" şi ascunderea indentităţii expeditorului sub un nume de cod erau clar rezultatul unei colaborări cu compania de telefonie.

La 22.57, vocea catifelată a robotului de la Vodafone m-a informat:"pentru a intra în legătură cu un consultant aveţi de aşteptat 10 secunde". Am ascultat melodia în buclă trei minute, după care vocea catifelat-automată a revenit zeflemitor: "serviciul nostru este disponibil doar între orele 8-23".

Paranteză: am o lungă istorie a problemelor cu Vodafone. Băieţaşii şi fetiţele de la call center care se intitulează pompos consultanţi sunt ori nişte nesimţiţi aroganţi, ori foarte amabili. În 90% din cazuri, rezultatul discuţiei e însă acelaşi. Diferă doar maniera în care respectivii ajung la concluzia că problema e peste puterea lor de rezolvare imediată şi că "s-a notat", "vom transmite", "vă mai căutăm noi". Un contract de transfer de responsabilitate a fost procesat după trei săptămîni, deşi din două-n două zile eram minţit senin "azi se rezolvă, chiar acum am introdus totul în reţea". Un domeniu Internet a fost suspendat deşi era plătit – a durat 8 zile pînă cînd cineva să recunoască greşeala şi să promită o reducere compensatorie a facturii (lucru care de alfel nu s-a întîmplat niciodată). Aplicaţia de control online a flotei de telefoane a mers numai după ce cineva s-a convins, în alte cîteva zile, că nu e "de la cache-urile" mele, ci de la un bug al lor. Niciodată operatorul nu e de vină, întotdeauna tu eşti cel care precis a făcut ceva greşit ! (Şi nu, nu întrebaţi de ce nu schimb furnizorul – sunt pentru îmbunătăţrea serviciilor şi corectarea erorilor, nu pentru abandon tot pe timpul şi banii mei).

Revenind: probabil că aş fi uitat de incidentul de sîmbătă dacă azi la prima oră n-ar fi sunat pe acelaşi mobil un vînzător de credite bancare, gata să-mi facă o ofertă. Aşa că am sunat şi eu la Vodafone. I-am explicat consultantului că sînt clientul companiei de peste 10 ani, că numărul în cauză e "pe firmă" şi ca atare nu ar trebui să fie ocupat cu spam-uri şi că la ultima actualizare a contractului, de acum două luni, am menţionat explicit, ca de fiecare dată, că nu doresc să primesc oferte de nici un fel, nici de la companie, nici de la partenerii ei. Miracol ! Poate că băiatul de la telefon e unul care nu minte, din principiu. Poate că era un naiv în prima lui zi de lucru. Sau poate mai degrabă în ultima. Poate că era sătul de bullshitul servit zilnic clienţilor. Cert e că mi-a răspuns fără ezitări: "Pe contul Dvs. figurează, într-adevăr, interdicţia de a trimite mesaje publicitare, şi cu toate astea a fost ignorată! Nu ştiu dacă din neglijenţă sau deliberat, dar e clar că nu s-a ţinut cont de ea. Îmi cer scuze pentru incident, altă explicaţie nu am, v-am modificat însă chiar acum setările, astfel încît să nu mai primţi alte spam-uri.". Recunosc, mi-a închis gura. Poate că era doar un PR-ist genial, care n-a mişcat de fapt nici un deget. O să mă lămuresc la următorul concert, sau în campania de la toamnă, cînd Tăriceanu, Videanu, Berceanu sau Motreanu o să-mi ceară votul...

Iar pentru DJ Eftimie, Vania, Thornado şi alţi ciumeţi am următorul mesaj (ştiu că probabil l-ar pefera prin sms, dar asta e...): aţi cumpărat degeaba o bază de date Vodafone, dacă nici măcar nu v-aţi dat osteneala să vedeţi că n-am nici în clin nici în mînecă cu targetul vostru sau cu băşina de competiţie la care participaţi. Nu numai că nu am să votez pentru voi, dar probabil că data viitoare, dacă va mai fi vreuna, eu şi cunoscuţii mei la fel de sătui de spamurile voastre o să investim într-un teanc de cartele. Nu mă îndoiesc că de la niscai colegi din presă vom afla nu numai numerele voastre, dar probabil şi pe-ale rudelor sau prietenilor apropiaţi. O să vă sunăm sau o să vă dăm mesaje o seară întreagă, aşa, for fun, pînă o să vă întrebaţi cine mama dracului are ceva cu voi şi de ce. Şi dacă o să sunaţi la unşpe fără cinci la serviciul de relaţii cu clienţii, o să aveţi chiar şi ocazia să mai ascultaţi şi altă muzică decît a voastră !
mai mult

În siajul localelor

Mihnea de la Politică & New Media şi-a propus să vadă ce efect a avut campania electorala online pentru alegerile locale şi ce înseamnă pentru utilizatorii de net o campanie politică în acest mediu. Sondajul se găseşte aici

http://codexpolitic.us/sondaj/index.php?sid=98959 ,

am participat - ceea ce vă recomand şi vouă - şi sînt convins că, odată ce le vom afla, rezultatele ne vor folosi tuturor.
mai mult

joi, 19 iunie 2008

Alianţa resentimentelor. Dar nu numai atît.

Aşadar, PD-L şi PNG au dat fuga unul în braţele celuilalt, să nu cumva să le scape majoritatea în Consiliul General.

Daca tot nu am cîştigat primăria, măcar să putem bloca primarul ales. Asta ar fi partea cu resentimentele. Dar e o abordare pragmatică, pînă la un punct. Doar e la îndemîna tuturor lecţia primului mandat al lui Băsescu, căruia pesediştii i-au pus patru ani beţe-n roate.

Ăsta e doar unul din foloasele secundare. Scopul principal nu e însă blocarea primarului; pe termen lung, şi cu ceva atenţie din partea presei, acest lucru s-ar vedea şi ar depuncta proaspăta coaliţie. Mult mai plauzibil este că PD-L vrea să îşi conserve cu orice preţ zona de influenţă şi oamenii din Primărie şi din instituţiile subordonate acesteia. Implicit, să-şi protejeze clientela care beneficiază de pe urma prezenţei în administraţie a celor mai sus menţionaţi. Dar asta, totuşi, nu dă bine nici măcar în ochii electoratului PD-L, obişnit în ultima vreme ca partidul să-şi cam bată joc de el, susţinîndu-l pe Videanu sau propunîndu-i-l candidat în alegeri pe Blaga... Şi-atunci declaraţia formală e că numărul de mandate obţinute îi permite PD-L să facă destule în CGMB şi mai ales îi dă voie, cum a zis Videanu, să se alieze cu cine vrea pentru formarea unei majorităţi. Aşa şi este. Altă abordare pragmatică – dacă se poate, de ce nu ?

Şi uite că dispus s-a arătat Becali. Pentru fanii pragmatismului declarat al PD-L, probabil că nu e nimic rău în asta. Ne ajutăm cu cine putem, la fel cum am tot luat, în ultima vreme, cam tot ce era liber pe piaţă, chit că venea şi de la PRM... Încă nu s-a risipit mirosul urît al preluării cu arme şi bagaje a fostului primar pesedist de la sectorul 1, Vasile Gherasim, acum consilier general cu acte în regulă pe listele democraţilor. În ce-i priveşte pe fanii pragmatismului PNG, asocierea legitimează partidul - care şi-aşa a performat destul de bine în aceste alegeri – drept o mică mare forţă, care poate înclina balanţe şi negocia acorduri pe o "piaţă" ca Bucureştiul.

În acelaşi spirit al dispreţului faţă de electorat, PD-L n-a oferit nici un motiv pentru care n-a negociat şi cu alţii – PNL fiind varianta cea mai plauzibilă, aşa cum se întîmplă acum în nenumărate judeţe. S-a oferit în schimb Becali să emane un nor de gaz toxic în spaţiul public, declarînd că el ar fi negociat, chipurile, şi cu liberalii, care i-ar fi promis în schimb că nu-i mai fac şicane şi-l lasă să intre în posesia unui teren din sectorul 1 pe care Chiliman n-ar fi vrut pînă acum să
i-l dea. Evident, cinstit fiind, Becali a refuzat !!!!!!!

Printre atîtea pragmatisme marca Videanu şi Becali, negociatorii declaraţi ai alianţei ultra-rapide, un principiu umblă totuşi cu capul spart. Cel care spune că dacă te bagi în troacă, te mănîncă porcii.

Gustului amar al înfrîngerii în alegerile pentru primărie i se va adăuga cel al constatării că s-a mai făcut ceva ce nu se face. Iar asta semnalează de obicei un atac la decenţă şi la bun-simţ.

Aş vrea să văd cît de uşor le va fi de-acum înainte intelectualilor de prestigiu, necondiţionat de partea PD-L şi a lui Băsescu, să explice de ce partidul lor favorit, garantul luptei anti-corupţie şi păstrătorul eticii în politică, a ajuns în pat cu cel pe care-l consideră chiar ei inamicul nr. 1 al moralei, bunului-simţ şi limbii române.

În ce le priveşte pe cele două partide proaspăt îmbrăţişate, cînd e sex la repezeală, se mai lasă uneori şi cu boli venerice. Iar astea se iau şi de la o curvă la alta, oricît de versată s-ar crede fiecare dintre ele.
mai mult

Drum bun, cale bătută !

Videanu şi-a încheiat azi mandatul.

I-am dedicat aici pe blog suficiente analize şi sînt convins că, într-un fel sau altul, va reveni în discuţie periodic - mandatul lui a lăsat destule urme, chit că mai multe rele decît bune.

Cum corect este să dai cuvîntul şi celeilalte părţi, găsiţi aici, c/o Mediafax, propriul lui bilanţ făcut la plecare.

E posibil ca la anul pe vremea asta, premierul României să se numească Adriean Videanu.

Pînă atunci, cred că avem cu toţii nevoie de o binemeritată pauză.
mai mult

luni, 16 iunie 2008

Noile aventuri ale Capitalei României

Buuun, am rupt-o şi cu tradiţia… Bucureştenii – şi nu contează defel că vorbim de jumătate din cei vreo 23 % care au binevoit să se prezinte la vot – au vrut un primar "independent", de stînga, în locul exponentului unui partid "de dreapta" (ghilimelele sînt foarte importante, dacă ne cunoaştem trecutul şi prezentul politic, că doar nu ne vindem gogoşi singuri).

Ce s-a întîmplat, de fapt ? Cum de aceeaşi populaţie care l-a trimis pe Oprescu la plimbare în trecut, i-a dat acum girul ? N-am pretenţia că am reuşit să desluşesc toate mecanismele care au dus la rezultatul alegerilor de duminică. Cred însă că au cîntărit greu cîţiva factori.

Blaga a pierdut alegerile pentru că venea din tabăra care a administrat Bucureştiul în ultimii 8 ani. Din aceştia, ultimii 4 sînt de fapt cei mai importanţi, pentru că dificultăţile lor sînt mai proaspete în memorie şi pentru că au marcat eşecul unui primar (care a avut de partea lui şi un consiliu general) de a gestiona problemele complexe ale oraşului şi de a se poziţiona în afara unei mafii care şi-a arătat tentaculele mai abitir ca oricînd. În aceste condiţii, să te declari (probabil neavînd de ales) un continuator al proiectelor lui Videanu
nu-ţi putea aduce cine ştie ce capital de simpatie. După mine, factorul Videanu a fost de fapt cel decisiv în acest eşec al lui Blaga. Scîrba şi dezamăgirea produse au influenţat decisiv aceste alegeri. (Oare cum o fi să ştii că i-ai făcut pe bucureşteni să-l aleagă pînă şi pe unul ca Oprescu ?!)

Poate că această "moştenire administrativă" ar fi fost mai uşor de digerat dacă altul ar fi fost candidatul PD-L. Blaga n-a fost o alegere inspirată. E plat, tern, profesoral şi, mai ales, respiră stinghereala apariţiilor publice, cunoscute fiind abilităţile lui de eminenţă cenuşie, de bun organizator din umbră. Şansa lor ar fi fost, am mai spus-o, Liviu Negoiţă, singurul cu un capital de simpatie transpartinică uriaş. N-a fost să fie, din calcule interne ale partidului.

Un alt motiv a fost absenteismul generat de dezamăgirea de a avea de ales între Blaga şi Oprescu. Dacă în primul tur au mai avut pe listă nume ca Orban, Guşă sau Diaconescu, bucureştenii dornici de aer ceva mai proaspăt au lăsat-o baltă duminică, mulţi rememorînd probabil episodul alegerilor prezidenţiale din 2000, cînd ar fi avut de optat între Iliescu şi Vadim Tudor !!

Mai presus de toate însă, sau adunîndu-le cumva, instinctul îmi spune că de fapt Oprescu a cîştigat alegerile pentru că bucureştenii au mers cu cel care s-a făcut ecoul miştourilor lor la adresa sistemului. Atît folclor şi năduf a generat mandatul Videanu, încît nu programul, experienţa şi inteligenţa candidatului au contat, ci trendul, ca să spun aşa. Trendul e că nu se mai poate, că "ăia" sînt catastrofali, că se rîde de ei şi că trebuie umiliţi cum ne-au umilit şi ei pe noi în trafic sau printre monştrii de beton ridicaţi pe spaţiile verzi sau cu canalizarea aia care dă mereu pe dinafară cînd plouă. Iar cine a speculat mai bine trendul şi a făcut caterinca mai mare, ăla
s-a transformat în simpaticul grupului. E colegul care înfloreşte, exagerează, face gălăgie, stîlceşte cuvinte sau bea un pahar prea mult, dar ştie să pună mereu punctul pe "i".

Dacă nu cumva ia foarte în serios teoria rampei de lansare pentru Cotroceni, Oprescu are 4 ani să ne convingă că poate fi totuşi un manager cît de cît bun. Dar, mai contează ? Consolarea noastră ar trebui să fie că, indiferent de numele primarului, oraşul ăsta e de fapt condus de cei care îşi permit să-l întrebe la orice oră pe edilul-şef al Capitalei României: "cît vrei, mă, ca să mă laşi să construiesc un zgîrie-nori în Piaţa Charles de Gaulle ?"...
mai mult

joi, 12 iunie 2008

Nu-i pentru cin' se pregăteşte...

Cînd îmi dădeam cu părerea despre rezultatele turul doi în Bucureşti, m-am bazat pe faptul că Blaga va face ce ar face orice candidat care îşi doreşte cu disperare să recupereze procentul ce-l desparte de adversar. Şi-anume că va mişca măcar un deget. Mai precis: 1. Că va specula deficienţele de discurs şi mai ales de program ale lui Oprescu şi îi va expune slăbiciunile mai abitir decît în turul I (şi cînd zic asta nu mă refer la inutila temă a dragostei-pentru-Iliescu-în-vremea-mineriadelor, ci la discutabila lui competenţă managerială, pe care e gata să o testeze pe spinarea bucureştenilor). 2. Că se va prezenta el însuşi mult mai bine.

Se pare că m-am înşelat. Nu-mi iau pronosticul înapoi, dar nici nu mai cred în el cu atîta tărie ca la început.

Nu înţeleg de ce candidatul PDL îi lasă atîta spaţiu de manevră "independentului". Oprescu ţine discursuri bine ţintite şi bine scrise, care par că intervin în momente de criză şi clarifică lucruri importante. Ultima e teza blatului PSD-PDL, menită să-şi depuncteze contracandidatul, dar şi să sublinieze încă o dată propria independenţă faţă de social-democraţi. Se menţine în atenţie cu nimicuri în fond, dar care îl fac prezent şi dau greutate şi slăbuţelor discuţii despre proiecte. Tonul şi siguranţa afişată fac mai mult decît substanţa. Oprescu e ca o femeie care ştie să se fardeze foarte bine...

Doctorul pare să aibă mereu primul şi ultimul cuvînt. Pînă şi viralele împotriva lui, cel cu somnorosul, sau cel cu suita de perle luate la mişto în stil Seinfeld – altmiteri bine lucrate amîndouă – au fost tot reactive, apărute după faimosul buldog cu cravată... Blaga e un fel de Tăriceanu din vremea cînd încasa de la Băsescu – iese la replică, contraatacă, adesea bine, dar e mereu al doilea în jocul ăsta. Iar cînd ai intrat în sarabanda sutimilor care te pot trimite la plimbare cu mai puţin de un procent diferenţă, mi se pare imperios necesar să dai din mîini şi din picioare şi să agiţi toate steagurile posibile.

Blaga e plat şi anost în această campanie şi nu şi-a rafinat nici un pic mesajele din primul tur. Ideea cu harta e OK, dar posterele înfăţişează trei liniuţe trase cu carioca peste o stradă – nu mi se pare culmea enunţurilor care să-ţi rămînă în memorie. Cîteva detalii-cheie, convingătoare, pe care să le găseşti expuse în ziare sau prezentate printre alegători cred că ar face mai mult ca generalităţile de tip "oraşul trebuie să...", "avem nevoie de...", "voi face totul să..." etc.

Pe urmă, în puţinele dezbateri TV e aproape timid, prea disciplinat şi prea îngăduitor, avînd în vedere degajarea şi derapajele rivalului său. Că veni vorba de TV, nu mi se pare un mare impediment suprapunerea campaniei pentru turul doi cu meciurile de fotbal. Să fim serioşi, cine e preocupat de soarta Bucureştiului nu mănîncă doar fotbal pe pîine, TVR e pînă la urmă singura care are spaţiile monopolizate de Euro, iar pentru Bucureşti nu TVR dă tonul în materie de dezbateri politice. Electoratul feminin nu e pasionat de sport, se preocupă în schimb de parcuri, grădiniţe sau transportul în comun. Mi se pare mai degrabă că Blaga s-a autoanesteziat cu ideea că dacă apare la TV oricum nu-l vede nimeni, atitudine care într-adevăr, în timp, te face chiar invizibil sau neconvingător.

Dar de ce ar schimba toate aceste lucruri datele problemei, dacă rămînem la ideea că Bucureştiul se va întoarce din disperare tot la votul politic ? Pentru că, pînă la urmă, lumea trebuie să te vadă şi să te simtă activ în peisaj ca să-şi confirme alegerea chinuită pe care o va face. Şi pentru că dacă laşi atîta loc de întors contracandidatului, s-ar putea ca pînă la urmă acesta să ajungă să pară mai competent, mai prezent, mai simpatic decît e de fapt. Şi asta chiar pentru o bună parte din alegătorii "de dreapta".

Cred că, în clipa asta, dacă cineva e pe cale să facă vreun blat, ăla e Blaga. Dar am impresia că îl face cu el însuşi.
mai mult

"Mult confort, puţin efort"... dar sigur nu pentru clienţi !

Media Galaxy, magazinul de la Unirea. Casiera scanează codul genţii de laptop pe care vreau s-o cumpăr. Surpriză – e cu 200 de mii mai scumpă decît scrie pe eticheta lipită pe ea şi pe cea tipărită de la raft.
- Cred că au modificat preţurile, zice ea jenată, şi n-au apucat să modifice şi etichetele.
- Nu mi se pare în regulă, domnişoară. Preţul trebuie să fie cel afişat cumpărătorului, nu cel secret pe care îl ştie magazinul şi îl afişează doar la casă.
- Aveţi dreptate. Căutaţi un manager la raion şi vă ajută să rezolvaţi.

La raion, un tînăr stă rezemat de un stand şi priveşte în gol. Îi tulbur meditaţia:
- Bună ziua, mi s-a spus să caut un manager, mi s-a cerut la casă o sumă mai mare decît cea afişată pe produs sau la raft.
- A, zice el, dînd să-mi ia geanta din mînă, vă rup eticheta asta, că nu mai e bună, s-au schimbat preţurile azi-dimineaţă la prima oră.
- Păi, zic, staţi, nu mi-o luaţi ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat şi aş fi avut vedenii, problema e că aş vrea să cumpăr la preţul afişat, aşa cum e legal.
- Aşa, şi ?! zice el
- Păi nu mi se pare corect, e o chestie de principiu, în plus mi-am făcut socotelile citind etichetele de la raft şi de pe produs.
- Nu-i nimic, găseşte el soluţia, veniţi altădată cînd aveţi bani destui.
- Nu vă supăraţi, zic, o să vă rog să nu-mi faceţi Dvs. program, cînd greşeala e a Dvs. Am venit, am citit preţul, am nevoie de produs azi. Unde-l găsesc pe acel manager ?
- Nu e nici un manager aici, zice tînărul. Şi n-am ce să vă fac, s-au schimbat preţurile şi probabil n-au scos eticheta de pe geanta asta.
- Uitaţi-vă la raft, toate genţile de tipul ăsta, vreo 15 la număr, au aceeaşi etichetă. Şi cele două etichete de pe raft arată acelaşi lucru.
- Atunci, încearcă el altceva, înseamnă că n-au avut timp să le schimbe.
- Mă rog, nu că ar conta, dar acum e ora 14 şi aţi zis că schimbarea s-a făcut la prima oră.
- Atunci probabil, propune el o altă variantă, băiatul care a făcut modificările a uitat raftul ăsta. O fi fost obosit, ştiţi cîte ore lucrăm în schimb ? Şi dacă a mai făcut şi tura altcuiva...
- Nu vă supăraţi, îl întrerup, nu trebuie să-mi daţi detalii despre ture sau organizare, pe mine mă interesează să cumpăr produsul la preţul de la raft.
- Aşa, şi ?!
- Şi legea vă obligă să nu practicaţi preţuri diferite la acelaşi produs şi să nu afişaţi informaţii false.
- Aşa, şi ?!
- Nu vă supăraţi, zic, intrînd în jocul obrăzniciei, văd că repetaţi ca un papagal acelaşi lucru şi sunteţi şi foarte arogant.
El (uşor jignit): - Aşa, şi ? Adică, vreau să zic, şi ce să fac eu ?
- Să mă ajutaţi să rezolv problema.
- Asta e, preţurile se schimbă mereu şi n-apucăm să ţinem pasul. Dacă se ieftinea produsul, nu făceaţi scandal. Nu-i aşa ? Dacă era mai ieftin, mai protestaţi ?
- Uitaţi ce e, zic, haideţi să să nu facem dezbateri despre ce-ar fi fost, că subiectul e altul. Cum fac să cumpăr la preţul afişat, aşa cum e normal ?
- Păi n-aveţi cum !
- Bun, zic, atunci fiindcă Dvs. nu mă puteţi ajuta, manageri nu există, eu am să chem şi protecţia consumatorului, şi poliţia economică.
- Cum să faceţi asta ?? se holbează el
- Păi simplu, zic, uitaţi, scot telefonul mobil, fac numărul...
- Nu, adică de ce vreţi să ne faceţi probleme ?
- Păi Dvs. îmi faceţi mie probleme: îmi băgaţi pe gît un preţ nou neafişat, mă ţineţi de vorbă, pierd foarte mult timp, aşa că...
- Staţi, scrîşneşte el din dinţi, mergeţi la casă şi vin şi eu.

Apare după un minut şi îi trînteşte geanta casierei.
- Bate preţul de pe etichetă, a zis şefu' că e OK.
- A, zic eu, deci exista totuşi un manager prezent.
Se uită la mine, se înroşeşte şi o ia din loc. De la depărtare îmi strigă peste capul clienţilor, fericit să aibă ultimul cuvînt:
- Da' dacă era mai ieftin, nu mai făceaţi gît, nu-i aşa ??
Îmi aminteşte de omul în cămaşă de forţă din reclama de la Altex... (deh, tot brandul lor).
Casiera se uită după el, stupefiată.
- Ne cerem scuze, zice ea jenată, nu ştiu ce să zic... îmi pare rău... Dar să ştiţi că uneori chiar se mai şi ieftinesc produsele, poate vă facem o surpriză plăcută data viitoare.
Mă uit la ea fix.
- Da, murmură ea... ştiu...
mai mult

marți, 10 iunie 2008

It's a kind of magic...

De pe vremea cînd cehii dadeau năvală nu numai pe litoralul românesc (încărcaţi cu dulciuri de contrabandă, săpunuri şi ciorapi de damă) ci şi pe ecranele televizoarelor (din pacate, alb-negru).

Centrul Ceh ne obişnuise cu documentarele de luni - producţii interesante, proiecţii prietenoase şi atmosferă intimă (garnisită adesea cu Pilsner Urquell). Surpriza vine însă sub forma unuia din serialele-cult (foarte puţine, de altfel) ale copilăriei mele. Doamnelor şi domnilor, pane Rumburak, reintră în scenă ARABELA !

Detalii aici.

UPDATE: Pentru cei care au prins de veste prea tîrziu, Ana Blidaru de la Centrul Ceh promite, tot la ei pe blog, şi o reluare - "tocmai pentru ca ne-am gandit ca si printre fanii fotbalului se numara si fani Arabela, vom reprograma proiectiile pentru sfarsitul lunii august".
mai mult

Colentina, mon amour

Lipăit de şlapi pe asfaltul încins al trotuarului. Ea (mama), ea (fiica, vreo 20 de ani), ea (fiica, vreo 12), el (ăla micu', doar vreo 7-8, hai maximum 10). Care ăla micu', deranjat de soră-sa, îi aruncă o perlă de înţelepciune culeasă probabil de pe stradă, de la vreunul care şi-o fi manifestat aversiunea faţă de tenul ceva mai închis:
- Lasă-mă, fă, f**u-ţi naţia-n gură !
Pauză de cîteva secunde.
- Auzi mo, zice mă-sa, după o scurtă meditaţie, da' tu ce naţie eşti ? Nu eşti aceeaşi naţie ca şi ea ?!
- ...
- Ha ha, prostule, se bucură aia mică, te-ai f**ut singur în gură!

Bănuiesc că (mai ales) în astfel de situaţii, să ai limba ascuţită e un inconvenient...
mai mult

vineri, 6 iunie 2008

"Scopul existenţei noastre este..."

Cît de nişat trebuie să fie un blog ? Dacă te declari la Trafic.ro "politic" şi "media", oare ai voie să scrii despre cît de mult îţi lipseşte o vacanţă ca pe vremuri, sau să faci consideraţii legate de prietenie ?? Merge să recomanzi un film ? (se pune la observaţie cu caracter social sau la comentariu estetico-cinematografic ?...)

O să las dilemele să plutească în eter probabil cît va pluti şi blogul prin meandrele online-ului şi o să recomand nu o carte, ci o postare de pe un blog descoperit via Morar. Poate pentru că de cîteva săptămîni sînt într-o perioadă ceva mai relaxată (profesional) a vieţii mele, poate pentru că apetitul pentru siestă şi despicat firu-n patru a crescut, ecoul rîndurilor de aici ale Ligiei e mai sonor.

Luaţi de aprofundaţi, meditaţi sau, pur şi simplu, gustaţi.
mai mult

miercuri, 4 iunie 2008

Prima alegere a fost făcută

Pentru democraţii care şi-au desemnat candidatul, nici culoarea, nici sexul nu erau factori determinanţi în alegere. Aşa încît altele au fost probabil criteriile care l-au departajat pe Barack Obama de Hillary Clinton.

Americanilor le rămîne la toamnă, pe lîngă calculele politice şi de program fireşti, să aleagă între un alb (McCain) şi un negru. N-o să ştim, de data asta, care ar fi fost alegerea între un domn şi o doamnă... Tot de "primul bărbat în stat" vom vorbi şi după 4 noiembrie.
mai mult

luni, 2 iunie 2008

Fragment de discuţie la "Realitatea zilei"

Relu Fenechiu: "... Nu trebuie să ne oripilăm... şi Cicciolina a intrat în Parlamentul italian..."
Răzvan Dumitrescu: "Da, da' după cîte filme ?!" mai mult

De ce va cîştiga Blaga în turul doi

Da, ştiu, e probabil prea devreme pentru astfel de pariuri. Urnele s-a închis de doar cîteva ore, la televizor se ţipă analize pe cincizeci de voci, graficele în culori vii ne joacă încă în faţa ochilor. Şi, de fapt, tot ce avem în materie de rezultate entru turul I sînt pînă acum doar exit-poll-uri. Dar o să-mi permit pariul. Pentru a verifica valabilitatea unui pronostic făcut înainte de noua campanie electorală. Pentru a nu fi (sau a fi doar într-o cît mai mică măsură) influenţat de avalanşa articolelor de presă de zilele astea... Şi pentru că vreau să văd pînă unde pot să mă încred în instinct...

Aproape la egalitate, pe cei doi contracandidaţi la Primăria Bucureştiului îi aşteaptă nu un tur doi, ci mai degrabă un turnir. După baletul din primul tur, în care unii se menajau, alţii tatonau terenul, iar alţii creşteau pe lîngă candidaţii mai cunoscuţi, acum se cunosc protagoniştii bătăliei finale, care se vor încleşta probabil în cîteva confruntări foarte dure. E de presupus că cercurile controlate de democraţi şi de preşedinte îi vor da la mînă lui Blaga materie primă din greu pentru anihilarea lui Oprescu, referitor mai ales la trecutul (şi prezentul, mă încăpăţînez eu) său pesedist. La rîndul lui, acesta din urmă va miza în continuare pe imaginea de persoană colorată, cu aere de independenţă şi poate că îşi va mai nuanţa un pic şi soluţiile fanteziste legate de problemele Capitalei...

Numai că problemele şi soluţiile oferite la ele sunt, după mine, capitol deja depăşit în aceste alegeri pentru Capitală. Bucureştenii se vor reîntoarce, încet şi sigur, către votul politic. Cei tineri, activi, deschişi către nou, exact cei pe care experimentul Videanu i-a convins că nu merită să investeşti prea mult în partide, cei care şi-ar fi dorit un alt tip de edil, mai pragmatic, mai apropiat de modul lor de a gîndi, mai mult manager şi mai puţin politician, toţi aceştia probabil contemplă acum dezamăgiţi perspectiva duelului dintre Oprescu şi Blaga. Ceilalţi însă vor ciuli urechea la chemările de corn, pentru că de data asta e care pe care.

I-a revenit ieşitului din cursă Ludovic Orban misiunea neplăcută de a rezuma situaţia: bucureştenii vor avea de ales între "o Capitală neguvernabilă" - în care un candidat slab pregătit şi fără susţinerea unui Consiliu General poate duce Bucureştiul într-un blocaj - şi o administraţie care să perpetueze modul actual de lucru, ineficient şi viciat de clientelism politic. Şi iată cum sintagma "răul cel mai mic" va deveni iar valuta forte în acest tur doi de scrutin. De dragul acestei cauze pe care o preţuim mai mult decît orice analiză serioasă, făcută din timp şi cu atenţie, ne vom polariza o dată în plus, pentru a

Şi totuşi, de ce Vasile Blaga ? Pentru că Oprescu e subţire şi nu spune mai nimic, iar acum aceste lucruri se vor vedea mai clar, fiind vorba de o dezbatere unu la unu. Pentru că electoratul candidaţilor mici, dacă şi cît va mai ieşi a doua oară la vot, are în general simpatii de dreapta. Pentru că deşi PSD-ului i se pare că a făcut o mare şmecherie participînd cu doi candidaţi – unul propriu, şi unul proaspăt ieşit din partid, dar încă bine ancorat acolo – abia acum, cînd Geoană şi Iliescu recomandă deschis susţinerea lui Oprescu, electoratul care mai credea în independenţa doctorului se va mira/dezmetici/înfuria. Pentru că oricît ai încerca să aduni procente, Oprescu nu e Diaconescu, iar parte din cei care l-au votat pe acesta din urmă nu iubeau neapărat partidul, ci s-au regăsit poate într-o imagine ceva mai modernă a social-democraţiei româneşti. Pentru că un PNL care cochetează cu ideea de a propune publicului susţinerea lui Sorin Oprescu va da de gîndit şi îşi va antagoniza, pe acest subiect, o parte din electorat. Pentru că, delimitîndu-se şi mai mult de mandatul lui Videanu, în următoarea campanie, Blaga poate smulge, de milă-de silă, un vot "pragmatic" – un primar cu un consiliu de partea lui, cu cîteva proiecte de continuat poate ceva mai bine decît predecesorul (deh, speranţa moare ultima!), tot e mai bun decît un primar tare doar în gură.

Şi pentru că dacă altceva n-a mers, îşi vor zice foarte mulţi, atunci măcar să nu renunţăm la tradiţie.
mai mult

duminică, 1 iunie 2008

Reţetă pentru indecişi

S-a spus că marea problemă a acestor alegeri va fi absenteismul. Nu era nevoie de statistici ca sa vad în jurul meu o grămadă de rude, prieteni sau cunoscuţi cu dilema participării sau nu la vot. Pe mai multe voci, aceeaşi arie: nimeni nu convinge. Candidaţii ar fi venit, chipurile, cu aceleaşi teme (aici, dragii moşului, nu cred că e vina lor, că doar ce căzurăm de acord că avem un set de probleme pe cap şi cineva trebuie să le găsească o rezolvare... şi decît să discutăm în campanie despre dosare sau amante sau religie, ca în anii trecuţi, mai bine discutăm despre trafic şi grădiniţe, că tot s-o naşte o soluţie...). La temele cu pricina ar fi propus fantezii şi nu soluţii reale, pentru că de fapt pe ei tot interesele de partid îi mînă şi tot de aranjamente se vor ocupa...

Pentru cei care se întreabă dacă şi de ce să meargă la urne, n-am decît o soluţie simplă şi, recunosc, nu e una revoluţionară, ci una de compromis, aşa cum de altfel se întîmplă 90% din lucruri în politică. Filtrul ar arăta aşa: candidatul care se apropie cel mai mult de cel dorit (chiar dacă cel dorit nu există, sau există dar nu candidează), programul care atinge cele mai multe teme care te preocupă şi care propune un mod de rezolvare acceptabil pentru tine şi, nu în ultimul rînd, doza de instinct care îţi spune că unul sau altul din participanţi are voinţa, posibilitatea, sprijinul (inclusiv de partid) sau seriozitatea de a face cît mai multe din cele promise. E ca şi cum ai face intersecţia tuturor acestor "mulţimi"... În felul ăsta, chiar dacă nu ai o preferinţă clară, măcar dai un vot pragmatic... ca să nu stai totuşi pe bară şi să accepţi că au ales alţii un primar/consiliu pentru 4 ani.

Se asezonează tot cu ceva aşteptări pentru turul doi şi se serveşte de preferat pînă pe la ora 19, că pe urmă începe înghesuiala la cabine a celor care s-au dezmeticit tîrziu şi e păcat să staţi la coadă într-o duminică şi-aşa mohorîtă. Succes !
mai mult